...mania ca fenomen universal

        Astăzi o postare scurtă. Dacă avea cineva impresia că dacomanii noștri sunt unici și superiori, stați liniștiți, nici măcar la asta nu suntem primii, singurii sau cei mai buni, mai sunt și alții: de ex. cei care consideră că pământul este plat.
        Am vizionat recent un videoclip în care un tip a participat în scop de documentare la o conferință a „plat-pământenilor”. Ce auzi acolo e ceva mai SF decât cel mai SF film posibil. Harry „Poker” e pistol cu apă.
        Nu comentez mai mult. Înainte să las videoclipul să vorbească rețin doar 3 idei:
1. Acești ...maniaci, sunt nevoiți și reușesc să-și producă obligatoriu contraargument (oricât de absurd) pentru orice problemă, din această cauză nu se poate argumenta cu ei. Ei au răspuns (prost) la orice problemă și sunt imuni la logică.
2. În cazul „plat-pământenilor”, la un moment dat discută argumentul vizitei în spațiu pentru a vedea cu ochii lor forma pământului, problema este că în spațiu ... ipoteticul transportator (care bineînțeles aparține conspiraționiștilor, de ex. NASA) te OBLIGĂ să porți cască, prin urmare, în vizor vezi ce proiectează ei. Ce rețin eu din asta? Mi-aș dori ca toți maniacii să iasă în spațiu fără cască. Nu instig la violență ci doar la selecție naturală. Adică merem toți cu o rachetă. Ei fără cască, noi cu. Simplu. Este un adevăr îmbrăcat în glumă, desigur.
3. Știința ne poate explica forma pământului sau, în cazul nostru, civilizația dacică dar nu ne poate explica de ce există în 2018 „plat-pământeni” sau dacomani.
        Atât. Vizionare plăcută.

Dacomania Reviva și Cucuteniomania Nascita

Lunga perioadă de acalmie PARE să fi luat sfârșit. Dacomanii au mâncat jar și pregătesc o revenire precum celebrul cal din celebrele basme românești.

- Bine, nu e chiar revenire, e o biată strângere de fonduri pentru publicarea unei cărți.
- Bine, nu e chiar revenire, e promovare asigurată de Ion Coja ( pfffff :)))) ).
- Bine, nu e chiar dacomanie, e vorba de dacul cel mai dac Valentinus Romanus, așchie directă din trupul, mintea și sufletul lui Trăncănilă Toxin ( pfffff :)))) ).
- Bine, nu e chiar dacomanie, e cucuteniomanie.

Să revenim puțin pe tărâmul seriozității:
- Dacă e vorba de o carte în format clasic, ne-am scos. N-o va citi nimeni în afară de familia autorului.
- Felia dacomană fiind cumva consumată, demantelată și moartă, un nou neuron și fibră mușchiuloasă din partida dacomană a identificat și atacat o nouă felie prin care se poate profita pentru a extrage fonduri prin păcălirea populației prin pseudo-știință (clinică sau frauduloasă, este greu de ales între ele).
- Nu vreau să trag concluzii nefondate fără a vedea cartea, dar, din păcate, evenimentele anterioare și faptul că am purtat dialoguri cu autorul, ne obligă la prima ipoteză, și anume, că va fi o glumă proastă din punct de vedere istoriografic și logic.
- Citez din anunțul de mai sus (nu știu dacă este al lui Valentin Roman sau al lui Ion Coja dar e bun): „Le mulțumesc celor care au înțeles că, pentru a ne promova istoria, like-urile și share-urile nu sunt de ajuns, ci este nevoie și de implicare concretă!”. Da, măh! Fută-vă dracu! Implicați-vă concret, lucrați cu istoricii și publicați în publicații de specialitate, nu scuipați public toate cretinismele pe care le visați noaptea!
- După atâta liniște, mi-e dor să mă afund (sic!) în lecturarea unui rahat dacoman, nu de alta, dar nefiind eu cel mai deștept și mai istoric de pe lume, când citesc astfel de materiale, parcă prind puteri!
- Nu sunt istoric profesionist, preistoria nu este perioada mea de interes dar sunt convins că într-un material Valentin Roman, voi putea identifica, măcar greșelile de logică și doctrină științifică elementare.

Velico Dacus e cu ochiu` pe voi! Hai să vedem ce puteți!

Ioan-Aurel Pop: Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare deosebire

Spicuiri dintr-un interviu mai echilibrat: Ioan-Aurel Pop: Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare deosebire

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, afirmă că există o mare deosebire între a scrie un text din iubire pentru trecut și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi.
[...]
„Citind în 1998 lucrarea istoricului Lucian Boia - 'Istorie și mit în conștiința românească' -, după ce am citit-o și am revenit asupra unor pasaje am rămas cu un sentiment de nemulțumire, de amărăciune și de neputință. Gândindu-mă că oare toți profesorii mei, văzuți și nevăzuți, profesorii direcți sau cei de la care am învățat intermediar, prin lectură, să fi fost naivi, necunoscători, slabi și domnul Boia să fie un geniu de care nu aflaserăm până atunci...”
[...]
„Dacă adevărul istoric nu există, atunci putem scrie orice despre trecut și orice trebuie să fie bine venit și acceptat? Și numai dacă adevărul istoric există, ne putem raporta la mit ca la o exagerare, ca la o minciună.”
[...]
„Trebuie să respectăm o convenție și să avertizăm cititorul când scriem o carte de istorie și când scriem o carte de interpretare prin prisma literaturii, muzicii. Chiar și chimiștii pot scrie istorie, dacă le place, numai că mereu atrag atenția! Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare, mare, mare deosebire. Medicii mă înțeleg când zic asta, degeaba știu eu numele a 100 de plante medicinale și știu cum făceau geto-dacii trepanații, ca să scoată spiritele rele din cap și puneau oasele craniului la loc. Și degeaba știu teoretic cum să fac o operație că niciun om serios nu m-ar lăsa să fac o intervenție chirurgicală dacă nu sunt medic de meserie. Cam așa e și cu respectul pentru meseria de istoric.”
[...]
„Lucian Boia face parte dintr-o categorie apărută în ultimii ani, cea de spărgători, de vânători de mituri. Este o categorie intelectuală care face foarte multă piață, vinde cărți, apare la televizor. A deconstrui adevărurile noastre este astăzi o modă, dar nu este numai o modă intelectuală, are în spate un întreg demers capitalist, economic. Astăzi toate identitățile de grup, etnice se încearcă să fie duse la disoluție.”


NVD: Mai sus sunt doar citate dintr-un rezumat al unor interviuri, care reprezintă după părerea mea lucruri importante, spuse frumos, referitor la istorie și consumul ei. Prin urmare, dacă vă interesează detalii la părerile autorilor, insist să citiți întregul ARTICOL.

Cu dacomanii la psiholog

Astăzi ne ocupăm tot de știință, tot umanistă dar nu istorie ci psihologie. Nu sunt psiholog de profesie dar îmi plac psihologia și sociologia, în sensul că îmi place să și înțeleg lumea în jurul meu, nu doar s-o văd. Sau altfel spus, așa cum din când în când, toată lumea face curățenie în casă, la fel, lumea ar trebui să aibă grijă să-și facă curățenie, regulat, atât în cap cât și în suflet. Și în postarea de față, vom face apel la o soluție de detectat mizeria din capetele unora, lăsând soluțiile de curățat această mizerie pe seama profesioniștilor, adică psihologii.

Nu sunt nu știu cât de multe de spus. Există o afecțiune psihologică numită „Efectul Dunning-Kruger”. Conform Wikipedia, „Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.”. Se trezește vreun dacoman să știe mai multă psihologie decât psihologii și să zică că Wikipedia nu este de încredere? Poftim bibliografia referitoare la subiect, să citeze de aici și avem ce discuta:

„^ a b en Kruger,Morris, Errol (20 iunie 2010). „The Anosognosic's Dilemma: Something's Wrong but You'll Never Know What It Is (Part 1)”. New York Times. Accesat la 7 martie 2011.
^ a b c en Kruger, Justin (1999). „Unskilled and Unaware of It: How Difficulties in Recognizing One's Own Incompetence Lead to Inflated Self-Assessments”. Journal of Personality and Social Psychology 77 (6): 1121-34. doi:10.1037/0022-3514.77.6.1121. citeseerx: 10.1.1.64.2655. PMID 10626367. }}
^ a b en Dunning, David (2003). Kerri Johnson, Joyce Ehrlinger și Justin Kruger. „Why people fail to recognize their own incompetence” (PDF). Current Directions in Psychological Science 12 (3): 83-87. doi:10.1111/1467-8721.01235. Accesat la 29 decembrie 2012.
^ en Dunning, David, „Self-Insight: Roadblocks and Detours on the Path to Knowing Thyself (Essays in Social Psychology)”, Psychology Press: 2005, pp. 14-15. ISBN 1-84169-074-0
^ en Joyce Ehrlinger (ianuarie 2003). „How Chronic Self-Views Influence (and Potentially Mislead) Estimates of Performance”. Journal of Personality and Social Psychology (American Psychological Association) 84 (1): 5-17. doi:10.1037/0022-3514.84.1.5. PMID 12518967.
^ en Daniel R. Ames (septembrie 2004). „Mind-Reading and Metacognition: Narcissism, not Actual Competence, Predicts Self-Estimated Ability” (PDF). Journal of Nonverbal Behavior 28 (3): 187-209. doi:10.1023/B:JONB.0000039649.20015.0e. Accesat la 21 iulie 2013.
^ en Burson, K. (2006). R. Larrick, J. Klayman. „Skilled or unskilled, but still unaware of it: how perceptions of difficulty drive miscalibration in relative comparisons”. Journal of Personality and Social Psychology 90 (1): 60-77. doi:10.1037/0022-3514.90.1.60. hdl: 2027.42/39168. PMID 16448310.
^ a b en Ehrlinger, Joyce (2008). Kerri Johnson, Matthew Banner, David Dunning, Justin Kruger. „Why the unskilled are unaware: Further explorations of (absent) self-insight among the incompetent” (PDF). Organizational Behavior and Human Decision Processes 105 (105): 98-121. doi:10.1016/j.obhdp.2007.05.002. PMID 19568317.
^ en DeAngelis, Tori (februarie 2003). „Why we overestimate our competence”. Monitor on Psychology (American Psychological Association) 34 (2): 60. Accesat la 7 martie 2011.
^ en „Ig Nobel Past Winners”. Accesat la 7 martie 2011.
^ en Fuller, Geraint (2011). „Ignorant of ignorance?”. Practical Neurology 11 (6): 365. doi:10.1136/practneurol-2011-000117. PMID 22100949.”

Am făcut gluma cu Wikipedia pentru a scoate în evidență faptul că „pseudo oamenii de știință”, în cazul de față, dacomanii, nu caută nici măcar pe Wikipedia, ce să mai vorbim de bibliografia de bază sau una extinsă pe marginea unui subiect. Ei nu caută deloc dar știu mai bine decât oameni care au scris mai mult decât vor citi ei în 10 vieți.

Această postarea mi-a fost inspirată de un articol scris de Mirela Oprea pe republica.ro, intitulat „Antivacciniștii & Co. Conjurația ignoranților sau bărbatul care s-a stropit cu suc de lămâie pe față ca să devină invizibil și pe urmă a jefuit o bancă” și nu pot spune mai mult decât a spus dumneaei în aceste mici citate din articol:

„[...] Rezultatele cercetărilor lor au dus la descoperirea efectului Dunning – Kruger, care spune că un individ, cu cât este mai incompetent, cu atât e mai probabil să se autoevalueze ca fiind mai competent. Cu alte cuvinte, persoanele lipsite de abilităţi şi cunoştinţe într-un anumit domeniu, suferă de iluzia superiorităţii, autoevaluându-şi abilităţile şi cunoştinţele ca fiind mult mai dezvoltate decât este cazul în realitate. Un studiu care şi-a propus să analizeze abilităţile gramaticale ale unui grup de studenţi a arătat că cei care se aflau între ultimii clasificaţi considerau că se află un pic mai sus de jumătatea clasamentului, între primii 40%.
În viaţa de zi cu zi, vedem efectul Dunning - Kruger când cineva afon e convins că are o voce de aur, când cineva total incapabil să zică un banc merge la iUmor, sau când cineva care nu a studiat deloc istoria explică misterele celui de-Al Doilea Război Mondial. [...]”

„[...] «Cel mai adesea ignoranţa generează aplomb, mai degrabă decât cunoaştere», spunea Darwin, adaugând că sunt puţinştiutorii, şi nu multştiutorii cei care spun că o problemă sau alta nu poate să fie rezolvată pe cale ştiinţifică. Puţinştiutorii nu pot să fie convinşi cu dovezi ştiinţifice, oricât ar fi de clare acestea, pentru că nivelul lor de ignoranţă, oricât ar fi de bine intenţionată ar fi aceasta (toţi părinţii îşi iubesc copiii şi sunt convinşi că se opun vaccinării pentru binele lor) nu le permite să ştie ce nu ştiu.
Purtând lupte pe baze ştiinţifice, comunitatea celor care ştiu mult pentru că au studiat mult, pierde energii şi timp preţios: Universitatea Google la care se formează cei care suferă de efectul Dunning – Kuger produce noi şi noi generaţii de specialişti imbatabili şi bine organizaţi. Mai mult, prin angajarea unui dialog ştiinţific, bazat pe argumente, cu persoane care nu au competenţe reale pentru a analiza aceste argumente, nu facem decât să discredităm aceste argumente. [...]”

„[...] Că e vorba de mişcarea antivaccinistă, despre cei care susţin că Pământul este plat, sau despre cei care cred în teorii conspiraţioniste de orice fel, bătălia pentru adevăr va fi crudă, uneori pe viaţă şi pe moarte în sensul literal al expresiei (ex. decesul unor persoane din cauza unor boli care ar putea fi uşor prevenite prin vaccinare) şi, în mod paradoxal, va fi pierdută dacă vom folosi doar argumente raţionale. Unii spun că a venit vremea să aruncăm în luptă argumente emoţionale [...]”

Fără a citi articolul mai sus citat, eu am început încă din postarea trecută să introduc argumente emoționale și o voi face în continuare, argumentat de fiecare dată: „dacomanii sunt niște idioți nesimțiți”. Idioți, deoarece așa cum am demonstrat în articolul anterior, aceștia nu sunt în stare să citească textul pe care îl au sub nas, dar pe baza interpretării lui greșite, vor să rescrie istoria. Dar poate mai important decât atât, este faptul că nu își recunosc greșelile nici o singură dată! Și nesimțiți, deoarece, în pofida evidentei lor incompetențe, vorbesc urât despre profesioniștii, evident superior lor și evident mult mai dedicați subiectului comun aflat în discuție. Și aici sunt de acuzat în primul rând formatorii de opinie ai unui anumit curent, blogul de față având în momentul de față ca țintă primară blogul AdD, dar în al doilea rând și cei care îl citesc și promovează și care suferă de același sindrom psihologic despre care vorbim.

Voi încheia cu un citat din Wikipedia: „Deși efectul Dunning-Kruger a fost pus în evidență în 1999, Dunning și Kruger au notat observații făcute în cursul istoriei de filozofi și oameni de știință cum ar fi Confucius („Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”)”.

Erată la „DACIA ‒ Hărțile neștiute ale Imperiului Austro-Ungar. Vezi aici fotografia unei hărți originale excepționale (veche de secole) deținută de un român”

        Făcând curățenie prin coșul de gunoi de pe computerul meu, am dat peste unul magistral, nu chiar vechi, nu chiar nou, dar pe care am zis să nu-l arunc înainte de a-l lăsa posterității pe prezentul blog.
        Deci (și, da, și deci-ul ăsta e doar în glumă). AdD ne învață iară cât de daci eram pe vremea lui „Carol cel Mare (747-814 e.n.)”. Și pentru asta ne prezintă o hartă „excepțională”, dar voi cita din AdD presupunând că spun lucruri corecte: „[...] o hartă a lui Ortelius în jurul anului 1600 de către editorul Ioannes Iansonius și gravorul Petrus Kaerius Calavit, la Amsterdam. Ea poartă numele Germania Veteris [...]”.
        Dacă s-ar opri aici ar fi fantastic și minunat și aș zice și eu ceva bun despre AdD. Dar nu, cum naiba să facă ei ceva ca lumea, să se documenteze înainte, să întrebe înainte. Nuuuu! Ei le știu pe toate și ne învață că: „[harta n.VD] are puterea de a da peste cap toată filosofia revizionismului maghiar deoarece harta, așa cum apare clar pe ea, ne arată că pe teritoriul României de astăzi, dar și pe o parte a teritoriului Ungariei de astăzi, înainte de venirea ungurilor în Europa, în secolul al IX-lea, aici trăiau DACII!!!”. I-auzi una! Hai să vedem și de ce zic ei asta. Să nu râdem de ei și să nu-i „defăimăm” degeaba...
        Din cauza textului din legenda hărții aflată în discuție, așa cum se vede în imaginea preluată de pe AdD și confirmată textual de autorii blogului, pseudo-științific, pseudo-jurnalistic, pseudo-logic, pseudo-intelectual și total penibil: „De altfel, Carol cel Mare, după o incursiune militară făcută în această zonă, vorbește în Analele Regilor Franci despre DACII care trăiau de o parte și de alta a Tisei (râu în Ungaria de astăzi). Alături de izvoarele istorice, harta pe care v-o prezentăm vine să confirme această realitate.
        Așadar, puneți cap la cap, oameni buni, valoarea acestor două documente: Analele Regilor Franci, care vorbesc despre prezența dacilor în secolul al IX-lea pe teritoriul Ungariei de astăzi, și o hartă originală medievală, care prezintă realitatea etnică și militară a acelei vremi, cu puțin timp înainte de venirea ungurilor, confirmând Analele Regilor Franci. Dacă veţi face asta, veți înțelege cât de importantă este dovedirea continuității dacice în Transilvania și cât de iresponsabili și ignoranți (sau trădători!) sunt cei care pretind că geto-dacii au dispărut din istorie și că românii de astăzi nu mai au nicio legătură cu ei… De asemenea, veți înțelege cât de mari sunt interesele ca această hartă să nu ajungă niciodată într-un muzeu din România!”
        Acum de ce zic eu că nu-i așa? Simplu. Deoarece, stimabilii autori ai AdD au recunoscut corect numele Caroli Magni din legenda hărții. Dar asta e cam tot ce au înțeles din textul în latină care spune cu totul altceva.

        Textul în latină: „Locorum vocabula circa Caroli Magni tempora primum nata, inter vetusta non numero, ea itaq, nec in ipsa tabus la neque hic seorsum nomnare vis sum fuit.”. Și iată traducerea „la primă vedere” realizată de un profesionist dar care a fost oferită amical sub promisiunea anonimatului.: „Nu socotesc numele de locuri apărute abia aproximativ în timpul lui Carol cel Mare între cele vechi: astfel, ele nu se regăsesc în această hartă și nici nu le-au fost create imagini (probabil hărți, n.m.) aparte”, cu comentariul „textul latin are câteva greșeli dar asta e traducerea posibilă pe acel text”.
        Deci (și, da, și deci-ul ăsta e doar în glumă).
1. În hartă sunt informații dinainte de Carol cel Mare. Capiși?!? Zice negru pe alb (pardon pe roșu), dar idioții de la AdD habar nu au o iotă de latină pentru a realiza acest fapt. Voi pricepeți lucrul ăsta? Voi pricepeți cât de ignoranți, idioți și nepăsători față de publicul lor sunt? Și da, voi publicul lor, sunteți la fel de vinovați ca și autori AdD că nu le semnalați greșelile când le aflați.
2. Ia să ne uităm ce alte popoare mai sunt în jurul dacilor pe harta respectivă: iazigi etc. Aia nu este o hartă cu popoare din timpul lui Carol ci ceva mai veche.
3. „Textul latin are greșeli”, deci să fim atenți din ce ne facem icoane și ce luăm drept adevăr. Cel mai simplu este să-i întrebăm pe atât de huliții profesioniști care chiar ne pot învăța cum stau lucrurile.
4. Știți de ce hărțile de mai sus nu au ajuns într-un muzeu sau nu sunt publicate? Nu din cauza conspirațiilor mondiale și a ocultelor care acționează pe multimilenarul spațiu carpato-danubiano-pontic pentru a-i sorbi energiile până la ultima picătură ci din cauză că proprietarii s-au dus la idioții de la AdD în loc să se ducă la un muzeu sau să contacteze vreun istoric. Și da, am și eu nereușitele mele cu istoricii profesioniști, cunosc „turnul lor de fildeș” dar în ultima vreme, deschiderea este tot mai mare, mai ales dacă te duci respectuos la ei, nu cu atitudinea că ți se cuvine lumea. Unui idiot nu i se cuvine nimic. Clar?!? Istoricii au o vorbă și o folosesc pe bună dreptate: „dacă începi să discuți cu un idiot, te vei trezi în conversație cu un idiot”.
        În concluzie: autorii AdD sunt niște idioți nesimțiți. Am mai zis-o și o repet și sunt tot mai sigur de acest fapt.

Material nou de distracție

        Un nou material, de o haioșenie de nedescris, a răsărit din zona AdD: «„CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR” – Un film de excepție realizat de FRANCEZI despre istoria, enigmele și legendele din ROMÂNIA. Dă SHARE!». Este vorba de un „documentar” (documentar din ăla de răstoarnă tot și ne vinde nouă pe de gratis adevărurile ascunse de toți și descoperite doar de unii dar după vizionare aflate de toată lumea, știți tipul ăla de „documentar”, nu?) care «dedică o oră și patruzeci de minute istoriei de pe meleagurile noastre, de la cultura Cucuteni până la cea a Geto-Dacilor, explorând în același timp locuri și artefacte enigmatice, povești și legende locale despre evenimente misterioase care s-ar fi putut petrece cândva aici». OK, super tare. Dar să vedem ce zic, în continuare, stimabilii „colegi” de la AdD: «Este de subliniat faptul că filmul nu este un documentar istoric, în înțelesul clasic al termenului, ci mai degrabă unul din zona enigmelor și misterelor Terrei…». Hopaaa... Începem să înțelegem adevărul. «La realizarea lui am fost invitat să particip și eu, dar și alte persoane din România, pe lângă realizatorii și cercetătorii francezi…» Ahaaa... Deci ăsta era adevărul principal. Până în acest punct, totul e absolut normal. Este firesc să-ți promovezi munca. Dar să continuăm aflarea „adevărului”: «Filmul atinge și o serie de subiecte controversate precum Tăblițele de la Sinaia, Tăblițele de la Tărtăria sau legendele uriașilor (Jidovilor). Chiar dacă sunt și câteva locuri în care realizatorii francezi au interpretat puțin greșit anumite aspecte istorice, filmul este, în ansamblul său, unul remarcabil realizat, un film care va aduce beneficii majore României și va atrage în țara noastră mulți turiști străini.». Dacă regii gafelor și prostiilor, autori ale unor materiale în care o vorbă din două e prostie, au spus asta, vă dați seama că „documentariștii” francezi nu pot scoate un alt material decât mai prost. Și închei cu: «Realizat la un nivel artistic excepțional, cu un montaj, o grafică și o secțiune de sunet cu care s-ar mândri posturi tv de calibrul BBC, Discovery sau National Geographic, filmul face servicii majore imaginii României.». Da, am vizionat materialul, este într-adevăr foarte bine realizat din punct de vedere tehnic, dar m-am luat cu mâinile de cap ce tâmpenii se vehiculează acolo. Nu cred că voi scrie o erată la acel documentar deoarece mi-a făcut o deosebită neplăcere să îl vizionez, darămite să îl iau la bani mărunți. Dar poate îmi voi face scârbă într-o zi, în care debordez de fericire și trebuie să mă temperez. Întrebarea care rămâne și pe care doresc s-o transmit în această postare: putem îndrepta un rău prin alt rău? Există vreodată scuze pentru așa ceva? Concret, dacă există anumite informații greșite în așa-zisa (și orice ar însemna asta, ca să nu intrăm în detalii) „istorie oficială” ne permitem să le îndreptăm cu un șir evident de tâmpenii? Drumul spre iad este pavat cu intenții bune zice un celebru dicton. AdD zice da, «Dă SHARE!», evident cu litere mari în titlu.

Dacii, subiect de manipulare

        Un nou articol din Historia, vorbește despre metodele, scopul și erorile, prin care, în anumite cercuri se promovează o imagine greșită despre Antichitatea românească.
        „Nu știu cum se face ca parca oriunde mă învârt dau, vrând-nevrând, de exact lucrurile pe care încerc să le evit.
        După cum ați văzut probabil deja în ultimul număr din Historia am coordonat un dosar cu privire la Daci și la întreaga mitologie construită în jurul lor. Dincolo de titlul, ales de mai marii revistei, conținutul încearcă echilibrat și cu mijloacele oferite de descoperirile arheologice să răspunde la întrebările frecvente ce privesc populația dacică. Nu putem spune că cele prezentate de interlocutorii noștri, fiecare specialist pe “felia” pe care vorbește, sunt literă de lege, dar măcar încearcă să se distanțeze de frenezia dacomanică, ce a înfierbântat mințile multora.
        În tot acest context în care unii încercăm sa ne definim așa cum suntem azi, nu în lumina unei populații care au trăit acum 2000 de ani pe aceste teritorii, una dintre televiziunile de știință și cultură, difuzează azi 2 ianuarie o emisiune despre Colosseum în care subliniază cu lux de „amănunte” adevărata poveste a dacilor care apar reprezentați atât pe Colosseum cât și pe Arcul de Triumf a lui Constantin cel Mare, din Roma. Dacă informațiile despre gladiatori și despre Colosseum sunt la nivel mediu, multe dintre adevărurile despre statuile dacilor sunt doar niște presupuneri, care se încheie cu patriotica axiomă că daci, sunt strămoșii noștri, insinuând cu tărie o altă celebră frază trunchiată potrivit căreia dacii sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci.
[…]„

Confirmările continuă...

        Într-o bătălie trebuie să folosești arme similare cu acelea ale inamicului. E cvasiinutilă - din acest punct de vedere - recenzia unui specialist la o carte ”tracomană” dacă e publicată într-o revistă de cultură cu o sută de cititori. Textele istoricilor și arheologilor trebuie să populeze internetul. Specialiștii trebuie să-și depășească inhibițiile față de dialogul prin new media cu un public în parte neștiutor, în parte ostil și arogant. Pagini web cu acest scop sau în care sunt demontate teoriile dacomane există. De remarcat website-ul anonimului ”Velico Dacus” (care numai amator în ale istoriei nu poate fi etichetat)¹⁰⁷, cel al lui Sorin Olteanu (Sorin Olteanu’s Linguae Thraco-Daco-Moesium)¹⁰⁸, revista Historia.ro, cu articolele și interviurile sale¹⁰⁹, sau ”Enciclopedia Dacica” (”Enciclopedia Dacica nu este un loc în care reinventăm istoria, scopul ei este de a servi istoria. Echipa ENDA încearcă să plaseze informația istorică la granița dintre lumea academică și cea consumatorilor de istorie. Altfel spus, încercăm să devenim un nod informațional util întregii societăți românești”)¹¹⁰.

---

¹⁰⁷. http://velicodacus.blogspot.ro
¹⁰⁸. http://soldtm.ro
¹⁰⁹. Zoe Petre, ”Niciunul dintre compatrioții noștri nu are un stră-străbunic dac de care să-și amintească” (un interviu cu Alexandru Vulpe de C.Plăiașu). http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sintagma-str-mo-ii-no-tri-daci-ar-trebui-discutat; M.-A. Aldea, ”Dacismul ca sectă sau crede și nu cerceta” (după http://www.visteria.ro/Istoria-romanilor-Articole/Articole-Antichitate/DACISMUL-CA -SECTA-SAU-CREDE-SI-NU-CERCETA.html), o critică a articolului lui D.Badilă, ”Latinizarea limbii dace - un basm de adormit lingviștii”; Irina-Maria Manea, ”Dacomania sau cum mai falsificăm istoria”, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dacomania-cum-mai-falsific-m-istoria. ¹¹⁰. http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=661%26Itemid=311.

        Ceea ce ați citit mai sus, este un citat din cartea dlui. Mihai Bărbulescu, Arheologia azi, în România (pag. 178), istoric profesionist cu o lungă experiență în România, în prezent director al instituției „Accademia di Romania” din Roma. O carte care prezintă arheologia românească cu bune și cu rele, îmi permit să spun obiectiv, lucru care recomandă cartea spre lectură. Cine dorește să afle problemele din istoriografia românească această carte ar trebui s-o citească, nu bloguri care vând adevăruri ce se găsesc la orice colț de stradă. Și cu asta nu spun că este o carte sau un autor perfect ci doar abilitat și unul dintre cei potriviți în a discuta și acuza părțile ce trebuiesc corectate în istoriografia românească. Dacă reușește sau nu să atingă problemele delicate și să ofere posibile soluții, vă las pe dv. să decideți.

        În acest context, am avut plăcerea să descoper că am fost citat (de mai multe ori în carte, nu doar în paragraful de mai sus) și că munca mea are o nouă aprobare a unui istoric profesionist. Mai mult decât atât, dl. Bărbulescu mi-a făcut onoarea să mă așeze lângă nume precum: Sorin Olteanu, amicii de la Enciclopedia Dacica, historia.ro, Zoe Petre ș.a. Asta nu aduce, acestui blog, mai multă valoare decât informația care se află în el. Informația este disponibilă celor ce doresc s-o găsească. Dar pe lângă vizitatorii, în număr destul de mare, pentru a continua acest excurs, aceste confirmări mă fac să-mi continui munca. Și nu oricum ci cu plăcere. Și să-mi indice că mă aflu pe drumul cel bun, indiferent de comentariile care au apărut și vor mai apărea pe aici.
        Au existat, există și vor exista întotdeauna câteva categorii de oameni: profesioniștii care știu exact cum decurg lucrurile cu această ramură științifică, istoria, există profesioniști care ar putea face mai mult în profesia lor, există pasionați care studiază, există oameni dezinteresați de fenomen dar care pot menține o linie decentă într-o discuție referitoare la subiect și există un segment, care nu va dispărea niciodată, de credincioși, orbi la orice argument logic, în unele teorii fantasmagorice care nu au nici o tangență cu istoria și bunul simț logic. Unora le recomand cartea dlui. Bărbulescu, altora blogul de față, pentru liderii curentului dacoman am, încă, speranța că într-o zi, un istoric profesionist va avea curajul să stea cu ei la masă și să dea cu ei de pământ direct proporțional cu deserviciul pe care l-au adus culturii române, iar oilor lor care îi urmează orbește și care nu au nici cea mai mică speranță de vindecare nu le urez nimic, deoarece, cei care „știu”, nu întreabă niciodată și le explică crescătorilor de castraveți cum se cresc, cum se gătesc și cum se consumă castraveții, vor exista întotdeauna.

Derâdere despre coaliția dacomană

        Începeam să mă plictisesc din cauza liniștii din tabăra dacomană, dar AdD și-au făcut datoria și m-au trezit din letargie. Și nu oricum ci printr-o monstruoasă coaliție cu Formula AS! Adică să ne înțelegem: am mai văzut articole Formula As și sunt povești, nu au mari pretenții a fi altceva. La fel, în cazul de față, o echipă Formula AS s-a deplasat în Polonia pentru a da de niște brățări dacice de aur. Și dumnealor povestesc toată povestea. E în regulă. E o poveste și gata, fără concluzii care să răstoarne prezenta ordine mondială. Adică doar puțin: «Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal!». Hm! Să fie Formula AS pe urma a ceva interesant?!? S-ar putea, deoarece AdD vin ca o invincibilă ariergardă și sprijină fantastica avangardă FAS: «O muncă importantă cât opera a 100 de istorici sau chiar mai mult! În acest fel am putea defini uriașa însemnătate a muncii jurnaliștilot [aici este greșeala AdD nu VD - notă VD] de la Formula As, în frunte cu directoarea revistei, Sânziana Pop. O echipă extraordinară care, de mai bine de 10 ani, descoperă urmele dacilor și vlahilor din toată Europa, rescriind pentru noi istoria.». Oare avem daci în Polonia mai mulți, mai puternici și mai șmecheri decât cei din Dacia?!? Poate dacii din Polonia au învins Imperiul Roman?!? Aproape sigur! Într-un univers paralel. Cel în care trăiește monstruoasa coaliție. Hai s-o lămurim: eu nu zic că e așa sau nu. Eu zic doar atât: în primul rând, sărind puțin granița, Mala Kopanya e studiată și răstudiată (v. AICI pentru studii de calitate), noutate este doar pentru monstruoasa coaliție, care abia acum au aflat și fac un tărăboi cât casa, dar revenind la brățări, cei de la FAS ne spun că «Un lucrător al muzeului ne-a pus la dispo­ziţiile lucrări extraordinare realizate… împre­ună cu istorici români, facilitându-ne, ulterior, accesul spre per­sonalul specializat în pe­ri­oada dacică.». I-auzi! În primul rând istoricii români știu despre asta. Ce este asta, nu prea știm că nu ni se comunică niște titluri (așa cum ar fi frumos din partea unor jurnaliști fantastici și nemaiîntâlniți precum cei de la FAS, sau așa se lasă să se înțeleagă din citarea AdD, pentru asta v. articolul original FAS, parte lăsată comod deoparte pentru nu-și da cu stângul în dreptul singuri, care este defapt rezumatul întregii povești) să ne putem lămuri în detaliu. În al doilea rând, nu numai dacii își îndoiau ritualic spadele (v. aici ca ex. aleator celebra spadă a lui Korisios). Revenind la brățări, de la FAS aflăm că: «Ne preia şi ne con­duce prin întreg muzeul, în vreme ce încearcă să afle unde au dispărut brăţă­rile de tip “Şimleu Sil­va­niei”. “Nu sunt expuse”, constatăm împreună, în faţa vitrinei în care ele s-au găsit până acum trei săptămâni. “S-a făcut o mare expoziţie şi am luat unele dintre exponatele de valoare. Mai e doar această brăţară, cu cap de şarpe, care pare să fie şi ea tot dacică, deşi e clar că nu e cea pe care o căutaţi”.». Apropo: «de tip „Șimleu Silvaniei”» este expresia FAS, nu a arheologilor menționați. Mai apoi: «Apoi îi arăt imaginea cu brăţa­ra de tip “Şimleu Silvaniei”. Pufneşte în râs. “Nu pot să cred că asta căutaţi voi! Căutaţi «brăţări cu feres­tre»? Tocmai am găsit două astfel de brăţări pe şan­tierul de la Skars­zewy, acum câteva luni”, spune Ewa. E o informaţie exclusivă, avea să îmi confirme şefa ei. Nimeni în afară de cele două arheoloage nu ştie despre această descoperire.» Aha! Cred că am citat destul.
        Să concluzionăm: în primul rând «The type 3 problem from pre-Roman Dacia has been partially or completely discussed in some studies or monographic papers¹⁶, thus seeing they are not specific only for pre-Roman Dacia. These products were widely spread, being known in Germany¹⁷, Poland¹⁸, ex Cehoslovacia¹⁹, Hungary²⁰, Slovenia²¹. The probable origin of this bracelet type is in the similar bracelets with no cordornamentation²². These were discovered, in most cases, in contexts dated in LtC²³. They raise some chronological and functional problems.» (v. AICI cu toate trimiterile necesare), în al doilea rând, AdD și FAS vor să răstoarne istoria cu două brățări care nu sunt de găsit, două care nu sunt publicate și una care face parte din larg spectru european al vremii. Deci? Care ar fi concluzia concluziilor? Că atât cei de la FAS dar mai ales cei de la AdD sunt niște nesimțiți care nu sunt în stare să caute materiale de găsit la o simplă căutare pe internet, nu citesc un minim de bibliografie înainte să publice un material. Un material în care niște oameni aruncă injurii nefondate la adresa unor specialiști. Niște amatori aroganți și habarniști care nu citesc cât scriu cei pe care îi acuză.
        Să ne înțelegem: există probleme destule în istoriografia română, așa cum este recunoscut în clar în ultimul articol pe care l-am citat dar dacă amatorii vor să contribuie cu adevărat la o cultură românească curată ar trebui să se ocupe de voluntariat într-o necesară „arheologie a arheologiei”, îndrumați de specialiștii de la muzeu. Ar trebui să facă grevă în fața muzeului să fie lăsați să participe pe de gratis la îmbunătățirea muzeului (în acest caz) și atunci ar fi de admirat. Dar așa, publicând la foc continuu prostii nefondate nu fac altceva decât să se îngroape singuri în derizoriu. Penibil!

Recenzie la „Nu venim din latină” de Carme Jiménez Huertas

        Menționasem într-o postare anterioară că poate o să-mi fac curaj vreodată să cumpăr cartea „Nu venim din latină” de Carme Jiménez Huertas pentru a-i face o recenzie. Ei bine, un cititor al blogului Velico Dacus, care s-a semna cu „thanuv” mi-a semnalat că există așa ceva.
        Această recenzie se găsește la următoarea adresă: https://semnebune.ro/2016/nu-venim-din-latina-carme-jimenez-huertas
        Nu o mai lungesc, vă las pe dv. să decideți ce și cum și închei mulțumindu-i lui „thanuv” pentru semnalarea recenziei.

Erată la „Aberațiile lui George Liviu Teleoacă”

        Este vară, lumea-i în concediu, căldura îndeamnă spre lâncezeală. Nu și pe blogul AdD. Acolo-i fierbințeală mare. Nu de alta dar s-a luat de ei G. L. Teleoacă. Vezi AICI. Cine o fi, habar n-am. Cu siguranță, vreun exaltat mistic pe care nu-l ascultă nimeni acasă și atunci face larmă-n sat. Cică la nu știu ce prezentare, omu’ s-o instalat în sală și o făcut larmă mare. Din întuneric! Și i-a deranjat nevoie mare pe cei de la AdD care se desfășurau cu lustruirea istoriei pentru aducerea la lumină a adevărului pentru restul de întunecați la minte.
        Sunt sigur că personajul amintit o scos pe gură numai cretinisme. Nu de alta, dar sunt șanse mult mai mici ca cineva să scoată pe gură ceva măcar inteligibil dacă nu chiar inteligent, decât să mitralieze păreri demne de Cascadorii Râsului. Dar stând pe rândurile îndepărtate ale spectatorilor, piesa este de o savoare extraordinară. Adică un exaltat deranjează alți exaltați și exaltații din urmă care nu își asumă aberațiile pe care le publică, care nu acceptă critica, care nu or făcut o oră de istorie în școală, își bat joc de profesioniști și terfelesc orice urmă de istorie, logică și demnitate proprie și națională. Pe scurt, ei vorbesc despre alții cu siguranța porcului înfumurat care nu știe că vine Crăciunul. Și cu asta, vreau să spun că ei nu-s conștienți că vor să combată niște prostii, cu alte prostii. Și singura diferență între cele două tabere este faptul că acest Teleoacă, măcar a ieșit la o confruntare față în față. Ăștialalți aruncă cu pietre de după gard, cu lașitate. Dintre cele două tabere de idioți, eu îl aleg pe ăla care măcar are curajul să discute. Dar hei! Ceilalți scriu cărți, fac filme, emisiuni etc. Desigur, pline de idioțenii demne de azilul de nebuni. Și totuși, nu vreți să cumpărați vreo carte?
        Aștept un act de curaj demn de nivelul lor înalt de cunoștințe: să-i văd la masă cu un istoric profesionist polemizând inteligent. Acest moment nu va veni niciodată din două motive. Primul, pentru că AdD refuză constant dialogul, știu ei de ce... Și al doilea, deoarece istoricii gândesc ceva de genul: „dacă te bagi într-o discuție cu un idiot, te trezești în discuție cu un idiot”. Și din toată povestea asta, iese în pierdere numai cultura românească. Și atunci apelăm la talentul strămoșesc: facem haz de necaz...

Comentarii la „Noile stupidități descoperite în DEX: „prostia” românească este slavă”

                AdD, ne mai luminează cu o bucățică de adevăr. În același stil inconfundabil: „Noile stupidități descoperite în DEX: „prostia” românească este slavă”.
                Totul începe în cel mai de lemn posibil stil jurnalistic: cu imaginea următoare:

                Acum că cadrul psihologic este stabilit, este dezvăluită sursa senzaționalului material: celebra Iulia Brânză Mihăileanu care o dă în sus și în jos cât de ignorant și fals este DEX-ul. Că habar nu are ce înseamnă lingvistică și că citează subiectiv doar alți habarniști din tagma dacomanilor este altă problemă. Dar hei, cu atâtea verdicte pe cm² fără dram de explicație te simți mic și pare că stimabila știe ce vorbește.
                Dar ce mi-a atras atenția, este un comentariu (primul și singurul la momentul publicării materialului de față) de pe blogul AdD:

„Alexandru Ariciu

June 21, 2016 at 13:52

Domnule Roxin,

                As avea niste doleante fata de dumneavoastra si de restul autorilor interesati de acest subiect. Am cumparat de curand cartea Romanii in mileniul de intuneric.
                Ma asteptam sa gasesc o carte de istorie, fara subiectivism si fara partizanat.
                Am primit in schimb o carte in care absolut totul in Europa are radacini dacice, getice sau asemanatoare si in care se aduc multe argumente fortate doar pentru a se potrivi cu ideea autorului.
                Ceea ce as vrea sa va aduc la cunostinta este ca genul acesta de a scrie carti de istorie ca pe carti de beletristica nu va ajuta deloc, nici pe dumneavoastra nici pe altii interesati de adevarul istoric, pentru ca intotdeauna veti fi acuzati de partizanat.
                Mai pe scurt, ceea ce as vrea eu mai departe de la miscarea aceasta este o oarecare profesionalizare pe teme istorice, pentru a nu mai da nimanui posibilitatea sa va puna la indoiala argumentele, datele sau rationamentele. Indiferent de cine are dreptate in aceasta dezbatere, faptul ca prezentam un subiect care ne atinge la inima nu ne da posibilitatea sa tratam istoria ca pe o stiinta de mana a doua in care putem sa fortam orice argument pentru a ajunge la concluzia dorita. Nu de alta, dar au facut-o altii inaintea noastra si uite unde s-a ajuns.

O zi buna va doresc,

Alex Ariciu”

                Comentariul de față, ne dă posibilitatea să observăm toată cheia AdD: NU CONTEAZĂ CALITATEA, IMPORTANT ESTE, DOMNULE ALEX ARICIU, CĂ V-AU VÂNDUT O CARTE. DOMNIEI VOASTRE UNA, ALTUI DEZAMĂGIT ALTA, ALTUI ORBIT DE NAȚIONALISM ALTA, ALTUI OM CARE REFUZĂ SĂ CITEASCĂ ALTCEVA CARE I S-AR PĂREA INCOMOD LA PRIMA VEDERE ALTA ȘI CARTE DUPĂ CARTE, IA FORMĂ ADEVĂRUL DESPRE AdD: NU ADEVĂRUL CI VÂNZAREA! ȘI DECLAR ACEST LUCRU CU TOATĂ RESPONSABILITATEA, DEOARECE ȘTIU SIGUR ȘI POT DEMONSTRA CĂ LIDERILOR AdD LI S-AU ADUS LA CUNOȘTINȚĂ, ÎN MOD REPETAT, GREȘELI EVIDENTE (DE GENUL CITATE INEXISTENTE SAU FALSIFICATE) DE CARE NU AU ȚINUT SEAMĂ NICIODATĂ.
               Și a doua observație pe care o putem face legat de acest comentariu este faptul că istoricii amatori așa cum sunt și cei de la AdD despre daci nu trebuie să se ocupe cu eliberarea adevărului (sau pentru a-l cita pe dl. Ariciu, nu trebuie o profesionalizare a amatorilor), ci cu știința populară care este cu totul altceva.
                Dar aș vrea să mai și laud liderii acestei mișcări protocroniste: au publicat acest comentariu, în pofida mai multor experimente publice, inclusiv pe blogul Velico Dacus, în care, comentariile conținând opinii contrare nu au fost aprobate niciodată. Îi laud sincer (în cazul în care a fost asumat) că au publicat acest comentariu. Poate mai există o fărâmă de speranță de revenire a lor asupra intoxicării publicului cu informații nocive.

Erată la «Românii din Evul Mediu vorbeau „limba getică”. O spune un scrib MAGHIAR»

SEN-ZA-ȚI-O-NAL! AdD revine în forță. Redactorii supradotați, ultracunoscători, deținători ai adevărului suprem și autosituați deasupra tuturor, vin din nou, să ne învețe din nou, cum că în Evul Mediu, românii vorbeau GETICA! În noul articol de senzație «Românii din Evul Mediu vorbeau „limba getică”. O spune un scrib MAGHIAR». Ei ne arată într-o reciclare (v. AICI, așa cum obișnuiesc dumnealor - nu neapărat rău - să recicleze dar bineînțeles fără să anunțe) că dl. Ioan Aurel Pop într-o „expunere”, ne spune că românii vorbeau „SERMO GETICUS” așa cum apare într-un document al unui scrib maghiar de secol XVII.

Nu știu ce expuneri și cuvântări a susținut dl. Pop dar toată această poveste pleacă de la următorul articol: Ioan Aurel Pop, Sermo Geticus – un témoignage sur «la langue gétique» de la fin du XVIe siècle, Transylvanian Review, vol. XXI, Supplement No. 1 (2012), pag. 253-259. Articolul este disponibil online la următoarea ADRESĂ.

Am vrut să scriu mai multe despre poveste dar m-am gândit mai bine și am hotărât să vă las pe dv. să decideți ce și cum, ca urmare a articolului dlui Pop, care tratează subiectul pe larg, nu pe îngustime precum editorii AdD. Oricum taberele cititorilor sunt clare: unii sunt moderați, alții sunt orbi la logică și informație. Dar vă atenționez! Trebuie să citiți 7 pagini în franceză! Ca să folosesc un simbol-clișeu: veți alege pastila albastră sau pastila roșie? Veți face efortul de a citi articolul academic al dlui Pop sau veți asculta inepțiile nefondate ale unui semidoct?

„Și mai presus de toate, este un document, în care, limba română este numită „limbă getică”, semn al comuniunii daco-romane sau geto-romane. Se știe în general că în Renaștere, umaniștii îi prezentau pe români drept urmași ai romanilor, dacii fiind complet ignorați. […] În sec. al XIX-lea, Bogdan Petriceicu Hașdeu a demontat acest clișeu – inventat de cronicari și continuat de Dimitrie Cantemir, întărit de Școala Transilvană și cea latinistă, demonstrând prin argumente solide că dacii sau geții nu au „dispărut”. Și astăzi, putem aduce un alt argument în acest sens: în sec. al XVI-lea, limba română – în ciuda originii latine evidente – era numită în sânul societății române „limbă getică”. Altfel spus, după sec. al XVI-lea, cele două componente etno-lingvistice originare, care conferă românilor esența lor istorică – elementul roman și cel geto-dac – erau prezente în anumite cercuri elitiste și urmau să joace un rol determinant în imaginarul colectiv modern. […] În pofida exagerărilor inerente […], această teză a pus în prim-plan un punct de vedere în concordanță cu realitatea istorică care urma să fie confirmată prin cercetări ulterioare.” (articolul mai sus menționat, p. 258, traducere Velico Dacus)

Ce concluzii putem trage în urma acestui citat? Aceste lucruri sunt cunoscute de multă vreme istoricilor profesioniști, dacomanii abia acum află despre ele și fac un tămbălău cât casa în cel mai superficial mod, istoricii profesioniști studiază o întreagă situație geo-politică din jurul unui anumit subiect, dacomanii nu-s în stare nici măcar să identifice articolul original, darămite să-l citească și să-l înțeleagă, istoricii profesioniști au școală și activitate mai multă decât vor citi dacomanii în toată viața lor. Dar hai să-i dăm flit unui academician, rector al unei universități cu profil istoric de top și să ne luăm după un ziarist care se instalează singur pe post de Mesia pentru un neam întreg. Ce lipsă mai mare de respect vreți la adresa istoriei unui neam și a tagmei istoricilor profesioniști?

Citiți articolul de mai sus în întregime, apoi comparați cu acest comentariu de pe pagina dacomană: „Dacia October 22, 2015 at 22:31 Chiar dacă nu ești absolvent de istorie devine tot mai evident ca teză latinizării dacilor și inclusiv a dacilor liberi este o mare gogoasa.” și trageți dv. concluziile.

Și voi mai încerca ceva: voi posta prezenta intrare de pe blogul Velico Dacus pe pagina dacomană. Dacă o veți găsi, există o șansă. Dacă nu, înseamnă că moderatorii sitului AdD nu au nici măcar bărbăția să lase comentariul. Sunt curios...

Erată la „craniul de la Petralona”

        Am ajuns să-mi fac griji că nu mai am ce scrie pe acest blog. Dar un nou articol dacoman, care mustește de incompetență, lipsă de documentare, bun simț logic și respect pentru public vine să ne explice ce și cum cu oamenii din trecut și să pună ordine în probleme pe care generații întregi de istorici profesioniști nu au reușit să le descifreze. Da, nu este frumos să începi cu concluziile dar voi argumenta în continuare.
        Articolul dacoman nu se află pe platforma obișnuită AdD ci pe CLr. Titlul materialului este «„Omul din Petralona” – craniul vechi de 700.000 de ani care contrazice teoria evoluţionistă a „originii africane” a omului modern». Foarte pe scurt, în acest articol ni se explică cum că în peștera din localitatea amintită, un cioban a găsit un craniu care nu ar fi al celui mai vechi european descoperit până acum, prin urmare, europenii nu au venit din Africa ci s-au născut aici. Aici în Grecia, care nu mai rețin exact dar parcă intră în conflict cu alte teorii dacomane care puneau originea omului în spațiul carpato-danubiano-pontic. Nu am plăcerea să caut un exemplu, deci din partea mea puteți s-o considerați doar o răutate deși știu sigur că am dreptate. Și vă rog să nu-mi cereți argumente pentru ultima afirmație că urgent vă acuz de ocultarea adevărului. CLAR?!?
        Să începem documentarea problemei cu cea mai de bază și slabă sursă de informații. Referitor la ORICE subiect: wikipedia (aia în engleză ca să fie mai puține șanse de ocultare a adevărului, deși un comentariu din josul articolului dacoman ne atenționează clar și foarte competent: „flo // 13 aprilie 2016 at 11:09 // Răspunde se pare că nu doar în România se ascunde adevărul istoric… ci este un fenomen general. De fapt așa și trebuie :))) Nu poți manipula masele decât ascunzând adevărul…”, deci vă rog atenție mare!). Pagina dedicată problemei Petralona o găsiți AICI. Din pagina wikipedia aflăm că înainte de 1967, Aris Poulianos, fost conducător al Asociației Antropologice din Grecia, a numit craniul Archanthropus europaeus petraloniensis, l-a datat la 800.000 de ani vechime și l-a catalogat drept cel mai vechi hominid european descoperit. În contrapartidă, Smithonian Institution îl datează la 350.000-150.100 ani vechime, încadrându-l în specia homo heidelbergensis. Conform lui Aris Poulianos, craniul a fost găsit de către săteanul Christos Sariannidis în 1960. În jurul anului 1965, în articolul Pre-Sapiens Man in Greece, Current Anthropology, Vol.22, No.3, pp.287-288, iunie 1981, Aris Poulianos spune: „primele estimări îl plasează la 70.000 de ani vechime”. Da, zeci, nu sute, dar revine (Francis Spencer, History of Physical Anthropology: An Encyclopedia, Taylor & Francis, p.454, 1997) și îl estimează la 700.000 de ani vechime. De data asta sute de mii. Această datare a fost făcută după stratigrafie și sedimente (LATHAM, A. G.; SCHWARCZ, H. P. (February 1992). "THE PETRALONA HOMINID SITE: URANIUM-SERIES RE-ANALYSIS OF ?LAYER 10?CALCITE AND ASSSOCIATED PALAEOMAGNETIC ANALYSES"; Archaeometry 34 (1): 135–140. doi:10.1111/j.1475-4754.1992.tb00483.x). În 1985, vechimea craniului a fost analizată de către o echipă de specialiști, utilizând o tehnologie numită rezonanță electronică de spin, care a datat craniul la o vechime de 160.000-240.000 de ani (Hennig, G. J.; Herr, W.; Weber, E.; Xirotiris, N. I. (6 August 1981). "ESR-dating of the fossil hominid cranium from Petralona Cave, Greece". Nature 292 (5823): 533–536. doi:10.1038/292533a0). Poulianos contraargumentează că totuși s-au găsit și alte lucruri în stratul craniului care l-ar clasa în jurul anului 680.000. Rețineți informația pentru sfârșitul articolului de față. Alți cercetători, datează craniul, pe baza fosilelor din strat la o vechime de 350.000 de ani ("Petralona skull - Hominin fossil". Encyclopedia Britannica. Retrieved December 14, 2015, "Festschrift - edited by Universidad Autónoma de México, Instituto de Investigaciones Antropológicas". Google Books. Retrieved December 14, 2015.). În 1992, o echipă de cercetători, utilizând datare cu uraniu, a stabilit că stratul în care se aflat craniul (denumit stratul 10) are o vechime de 160.000-350.000 de ani (LATHAM, A. G.; SCHWARCZ, H. P. (February 1992). "THE PETRALONA HOMINID SITE: URANIUM-SERIES RE-ANALYSIS OF ?LAYER 10?CALCITE AND ASSSOCIATED PALAEOMAGNETIC ANALYSES"; Archaeometry 34 (1): 135–140. doi:10.1111/j.1475-4754.1992.tb00483.x), clasificând craniul ca aparținând speciei homo erectus.
        Asociația Antropologică din Grecia a continuat să anunțe diverse descoperiri: 4 dinți izolați, două schelete pre-umane vechi de 800.000 de ani, dovezi a celei mai vechi utilizări a focului DIN LUME! Și o fetiță de 11 MILIOANE DE ANI! Argumentând că ignoră total metodologia științifică, periodice de prestigiu precum Nature și Science, refuză sistematic să publice articole semnate de membri ai Asociației Antropologice din Grecia ("Re: Homo erectus trilliensis". Pantelis Topalis, Susan S. Chin. Retrieved December 17, 2015.).
        Parcă, parcă toată problema se prezintă într-o altă lumină decât cea prezentată de CLr...
        Așadar și prin urmare: dacomanii noștri trag concluzii bazate pe informații ale unor grecomani. Tot ce am scris mai sus este susținut cu legături către surse. Vă invit să le studiați înainte să răspundeți la întrebarea: oare când tragi concluzii deja inconsistente cu precedentele afirmații dacomane (gen originea omului este în spațiul CPD, pentru a veni cu informații că de fapt este prin Grecia, fără a explica, bineînțeles această schimbare), bazate pe informații ale unor oameni acuzați sistematic, de către cercetători de cea mai înaltă clasă, la nivel mondial, de lipsă de metodologie științifică, oare poți ajunge la la ADEVĂRUL mult trâmbițat? Nu! Se va ajunge la concluzii pseudo-științifice (pentru a fi politicos) și la aberații penibile. La fel de penibile ca și autorii și consumatorii teoriilor lor. Oameni buni, dintre cei care credeți și nu cercetați, am o recomandare: puneți mâna și citiți!
        Dar hei! Ocultismul adevărului e cea mai comodă argumentație pentru leneși și cel mai puternic argument pentru cei comozi.

Erată la „ISTORIE INCREDIBILĂ – De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X?”

Deja mă neliniștea liniștea din tabăra AdD, dar m-au liniștit la loc. Au revenit cu material absolut exploziv! Nu în sensul că ar aduce în arena istoriografiei, altceva decât prostia, incultura și incompetența lor ci în sensul că am explodat de râs când am văzut ce or mai scos din joben ca să mai facă un bănuț și ei. Să începem cu începutul: Articolul se numește „ISTORIE INCREDIBILĂ – De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X?” în care ne explică că: „Astfel, istoricul normand Dudon de Saint-Quentin, care a scris o istorie a primilor duci de Normandia, ne spune în secolul X că William Spadă-lungă, tatăl viitorului Richard I al Normandiei, a dat dispoziție (lui Bothon) ca fiul lui să învețe limba… DACĂ. Iată citatul: “Pentru că locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decat limba dacă, și pentru că cei din Bayeux se servesc mai mult de limba dacă decât de cea romană, eu vreau ca fiul meu sa fie dus cât mai repede posibil la Bayeux ca să fie, Bothon, crescut și format sub responsabilitatea ta cu cea mai mare grijă în limba dacă, învățând-o definitiv ca să poata discuta mai târziu cu oamenii de origine dacă.” (De moribus et actis primorum Normanniae ducum)”. Ne dă și legătură la operă și tot tacâmul. Sincer, nu am vrut să aloc timpul să localizez citatul respectiv (pe care îl voi considera corect) dar vă voi oferi alt citat din aceeași operă: „Igitur daci nuncupantur a suis danai uel dani. glorianturque se ex antenore progenitos, …” (Dudo de St.Quentin, Gesta Normannorum seu de moribus et actis primorum Normanniae ducum, 2, 8-12). Mno, ce zice omu aici? Ceva de genul că danezii își ziceau daci… Hopa… Erau danezii daci? Nu… Asta este o problemă de multă vreme cunoscută și tranșată. Este o asemănare de nume care a generat această utilizare de către episcopia catolică din Danemarca. Detalii aici: DE CE DACIA? CIUDATUL NUME AL UNEI PROVINCII, articol scris de către un istoric danez și anume, Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen, asta ca să nu fim acuzați de cine știe ce „ocultism” și tradus în românește într-un articol publicat de amicii de la Enciclopedia Dacica. Ca să încheiem acest paragraf: în opera lui Dudo de St.Quentin, legătura cu etnia dacică este greșită. Tot ce este dac trebuie înțeles drept danez. Dar chiar ignorând acest lucru și analizând mai departe citatul pus pe tapet, autorii de la AdD nici nu realizează că povestea susține defapt fenomenul romanizării și unul din mecanismele acestuia: „… locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decât limba dacă (daneză n.e.) …”, dacă citatul este tradus corect.

Dar, stați așa… oamenii au și alte argumente, credeți că ignoranța vine în pachete mici?!? În articolul de pe blogul AdD, se spune în continuare: „Păi, în realitate, legendele normande vorbesc despre originea troiană, adică tracă, a normanzilor, relatând cum, după căderea Troiei, regele Antenor a fugit cu 2000 de cavaleri și o suită de alte 500 de persoane, a trecut pe lângă Dunăre, prin Dacia, Panonia, Germania si a ajuns in Scandinavia… De acolo, mai târziu, urmașii acelora au coborât în Normandia. Ceea ce explică acest surprinzător episod de istorie medievală. (Citește aici: Légende de l’origine troyenne des Normands)”. Ahaaaaa… Păi să intrăm în materialul indicat și să cităm prima propoziție. Alo! Prima propoziție! Rețineți acest aspect că e important! „La légende de l'origine troyenne des Normands a été créée par des chroniqueurs médiévaux soucieux de donner aux princes qui dirigeaient la Normandie une origine troyenne considérée comme prestigieuse.” În traducere: „Legenda originii troiene a normanzilor a fost CREATĂ de către cronicarii medievali nerăbdători să dea principilor care conduceau Normandia o origine considerată prestigioasă”. Deci: legendă, creată, târziu. Dacă citiți materialul mai departe, veți vedea că această descendență legendară se bazează pe altă identificare eronată între etnii: cea dintre geți și goți. Dar mai mult decât atât, veți vedea că în timp ce unii cronicari (Dudo de St.Quentin) creau (artificial) această descendență, alții (Saxo Grammaticus) îi contestau. Deci adevărul istoric prezentat de către Adevărul despre Daci, nu este nici pe departe atât de adevărat pe cât îl prezintă ei. În concluzia acestui alineat: cât de nesimțit trebuie să fii, să prezinți publicului un material în care nu citești nici măcar prima propoziție? Răspunsul meu este: nemăsurat!

Iar cei care împărtășesc aceste articole, atât din punct de vedere ideologic cât și tehnic pe internet (sic!), cu tot respectul, nu sunt cu nimic mai buni!

Un alt dacoman model

În articolul anterior, am scris că doi dacomani au venit și au făcut iureș pe aici și am detaliat emanațiile elucubrante ale unuia dintre ei. Bineînțeles, că nici celălalt nu a rezistat și a început să emane și el inepții pe bandă rulantă. Acesta din urmă postează sub numele de Florin Croitoru și se ocupă, deasemenea, cu pseudo-lingvistica. Obiectul lui de adorație este inelul de la Ezerovo, pe care, bineînțeles în pofida faptului că nici un lingvist serios nu i-a dat de capăt, el l-a tradus. Bineînțeles, el a despărțit și înlocuit și a dres-o până a ajuns la adevărul absolut pe care îl încifrează inelul. Dar, pentru început, să plasăm povestea în cadrul său.

Acesta este inelul din poveste:

Sursa: http://trakia-tours.com/thracian-kings-crown-of-laurels-treasures-16.html

Nu voi insista cu detalii despre inel, deoarece puteți găsi informații despre el pe WIKIPEDIA și de acolo trimiteri la alte materiale dacă vă interesează. Ei bine, pe acest inel apare următorul text în limba tracă scris cu litere grecești: „ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣ / NΕΡΕΝΕΑ / ΤΙΛΤΕΑΝ / ΗΣΚΟ / ΑΡΑ / ΖΕΑ / ΔΟΜΕΑΝ / ΤΙΛΕΖΥΠΤΑ / ΜΙΗ / ΕΡΑ / ΖΗΛΤΑ”, care se citește fonetic: „rolisteneas / nerenea / tiltean / ēsko /aras / zea / domean / tilezupta /miē / era /zēlta” și care, așa cum spune și Wikipedia: „Deocamdată inscripția nu a putut fi descifrată, deși există diverse încercări ale căror rezultate nu conferă certitudine. Una dintre traducerile propuse este: Eu sunt Rolisteneas, urmaș al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamânt (pe lume)”. Deocamdată ăsta este adevărul istoric.

Acum, desigur că fără încercări și teorii, chiar greșite, nu se va progresa niciodată. Problema este că unii, precum Florin Croitoru, sunt niște dacomani sadea cu tot ce înseamnă asta:

- lipsa celor 7 ani de-acasă

- lipsa crasă de logică

- lipsa crasă de cunoștințe despre subiect

- infatuare nefondată (ei nu discută, ei știu mai mult decât toți la un loc)

- nu își recunosc greșelile nici arși cu fierul roșu

- nu răspund la nici o întrebare la obiect, deoarece nu dețin răspunsul, din această cauză și pentru a ascunde acest fapt, o iau pe arătură și deschid alte 10 subiecte în locul unui răspuns simplu și la obiect.

Din cauza acestui ultim aspect, am început să le șterg comentariile celor doi dacomani, după ce îi avertizasem anterior că o voi face, dacă nu vor răspunde scurt și la obiect. Bineînțeles că nu au fost în stare. Nu voi intra în teoriile „avansate” ale dlui Florin Croitoru, deoarece le puteți găsi pe internet la o simplă căutare și oricum, în articolul de față sunt importante doar comentariile pe care le-a lăsat pe acest blog. Dumnealui desparte textul astfel: „POΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝΕ ΡΕΝΕΑ Τ’ΙΛ ΔΕΑ. ΝΗΣΚΟΑ ΡΑ⼯ΕΑ. ΔΟ ΜO ΝΤ’ΙΛΕᴪ VΙΙ ΔΑ ΜΙΕ ΡΑ⼯ΕΑ ΤΑ” și îl traduce astfel: „POLISTENEASNE, PENEA ȚI-L DEA! NEASCĂ-O-A PACEA! DĂ MĂ-NȚILEGI VII DA MIE PACEA TA”. Eu în mirarea mea necredincioasă, l-am întrebat de ce litera grecească P (rho) o citește fonetic P în loc de R? Deși într-una din teorii o literă P (rho) este citită P în contextul -polis, el a dat o explicație elucubrantă că sisteme diferite, că lucruri, socoteli. Toate comentariile le puteți urmări AICI. Eu, în continuare, precum un urmaș demn de Toma Necredinciosul, insist în nelămurirea mea: de ce totuși litera elenă P (rho) o citește fonetic P când în inscripție există clar litera elenă Π (pi) care trebuie citită fonetic P? Nu are nici o noimă. Vezi zona cu pricina mai jos:

Sursa: vezi mai sus

Ei bine, ne luminează dumnealui:

„"nici un dacoman nu este în stare să răspundă la o întrebare simplă, cu un răspuns simplu, deoarece nu-l deține."

Afirmaţie goală...că aşa vrea muşchii tăi.

" Dacă ați fi deținut răspunsul mă făceați șah-mat din 5 cuvinte." 

Nici un prost căpos nu poate fi făcut mat în cuvinte indiferent de numărul lor. Prostul căpos nu se dă bătut. Intreabă iar şi iar ce a mai întrebat şi i s-a răspuns. El intreabă şi ameninţă ca şi cum nu i s-a mai răspuns.

Scurt şi la obiect. Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea . Cuvintele de tip copii, vii... se scriau cu doi de i ca şi acum dar aceştia erau uniţi printr-o bară. Cuvintele de tip copiii se scriau cu doi de i neuniţi. Eu am descoperit acel sistem de scris şi am arătat şi greşelile de scriere ale acelui om. Nimeni afara de mine nu a reusit sa prezinte un text care sa arate caracteristici gramaticale ale vreunei limbi. Asa cum nu se poate citi un text scris in sistemul de scris englezesc folosind alfabetul latin , tot asa nu se poate citi un text in vreun dialect trac folosind alfabetul grec clasic pt simplul fapt ca tracii nu au folosit acel alfabet . Cred că nu poţi tu pricepe aşa un lucru simplu.

"Așa, aberați pe lângă subiect ca toți dacomanii și vă dați mari cu câte știți dv. dar nu spuneți la nimeni. Hai sictir!"

Afirmaţie mincinoasă. Se vede clar in postările mele că eu vorbesc pe subiect. Mai şi înjuri, neam prost ce eşti. După ce eşti prost, te mai caci şi în drum. (proverb rumînesc) Nu mai întreba ca un cretin ce e cu acel Pi după ce ai citit pe situl meu ce e cu el si după ce am mai scris aici expres acest lucru.”

Menționez că acest mesaj l-am moderat deoarece depășise de mult și cu mult limita bunului simț. Dar să analizăm ce spune dumnealui în legătură cu litera PI: „Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea .”. Lăsăm la o parte că este doar un PI, sărim și pe „sînt” și revenim la informații serioase. Pe WIKIPEDIA în engleză (ca să oferim informații ce pot fi verificate rapid și care nu pot fi acuzate de ocultism), la articolul „Thracian language” zice așa: „[...] a gold ring found in 1912 in the town of Ezerovo, Bulgaria; the ring was dated to the 5th century BC”. Reținem, inelul din sec.V a.Chr. Mai departe, în articolul „Greek diacritics”, zice așa: „During the Hellenistic period (3rd century BC), Aristophanes of Byzantium introduced the breathings—marks of aspiration (the aspiration however being already noted on certain inscriptions, not by means of diacritics but by regular letters or modified letters) and the accents, of which the use started to spread, to become standard in the Middle Ages. It wasn’t until the 2nd century AD that the accents and breathings appeared sporadically in the papyri. The need for the diacritics arose from the gradual divergence between spelling and pronunciation.”.

În concluzie: dacă ar fi să completăm teoria dlui Florin Croitoru ar suna așa: pe un inel de sec.V a.Chr., litera ce pare a fi PI, este defapt dublu I, cu bară diacritică care a fost introdusă în limba elenă doar în sec.III a.Chr. În concluzie, ori tracii ăștia or fost cu două secole înaintea vremurilor lor, ori dl. Florin Croitoru elucubrează magistral și demonstrează încă o dată că un dacoman nu e dacoman destul dacă nu e și .... Vă las pe dv. să alegeți și să completați cu ce doriți.

Un dacoman model

Recent, doi dacomani au început să adauge nenumărate comentarii prin care doresc să atragă atenția asupra unor presupuse erori ce ar apărea pe acest blog și să promoveze niște teorii protocroniste care atentează la ultima speranță de logică și cunoaștere din partea lor. Dar dintre cei doi, unul iasă în evidență în mod deosebit. Se semnează cu Matei Cristi și se pare că activează intens în alte cercuri. Însă, în postarea de față, sunt importante doar comentariile lăsate pe acest blog. Foarte pe scurt, el încearcă să demonstreze că limba în care a fost scris Codex Argenteus este străromâna care este urmașa limbii getice, care este diferită de limba dacică și acești geto-goți sunt strâns înrudiți cu popoarele nordice (suedezi, lituanieni etc.).

Din această perspectivă, dumnealui încerca să îi convingă pe subsemnatul și pe încă o persoană care are plăcerea perversă de a-i replica la teorii că prin nu mai știu exact ce înrudire, cuvântul englez „loaf” înseamnă pâine. La întrebarea legitimă cum se traduce englezescul „meat loaf” nu a răspuns niciodată.

„Matei Cristi11 octombrie 2015, 05:39

nici macar atata nu stii bai turle sorin papagalule ca la paine se spune si loaf in engleza nu doar bread”

În alt comentariu, desigur ne-a servit presupusul citat cu Traian care prin cucerirea Daciei se întoarce în țara strămoșilor săi. La rugămintea să indice coordonatele citatului nu a răspuns niciodată.

Dar cireașa de pe tortul lingvistic vine într-un comentariu pe care îl citez integral:

„Matei Cristi 14 octombrie 2015, 16:48

nu poti sa spui ca FULLIT nu este cuvantul LUNA de zile din moment ce FULLIT inseamna acelasi lucru ca si LUNA si are literele L si U in comun care sunt si cele mai importante”

Să vă explic că sigur nu ați înțeles (nici eu dar voi încerca să dau o noimă aberațiilor sale): deci „geto-gotul-sudezo-lituanianul” FULLIT a dat românescul LUNA (calendaristică). Argumentul? cele două cuvinte au în comun literele U și L, doar că în ordine inversă.

:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

De zile întregi râd la amintirea acestei penibile tentative de logică, aflată sub demnitatea unui cimpanzeu. Deci, ați înțeles? Românescul „luna” nu vine din latinul „luna” ci din „geto-gotul” FULLIT.

:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Pe tortul logicii pune altă cireașă senzațională. Dumnealui ne tot cita de pe o pagina de internet a unui lingvist: 

„Matei Cristi 25 iunie 2015, 10:13

da uita iti dau din nou sursa. intra pe www.koeblergerhard.de pe urma da la publication(publicatii) si cauta in lista mai jos o sa gasesti dictionar cu cuvintele traduse din limba gotica in engleza, latina.”

dar iată ce lecție îmi dădea câteva rânduri mai jos:

„Matei Cristi 25 iunie 2015, 12:00

koeblerger asa se numeste este un austriac”

V-ați prins? Pe Koebler Gerhard la botezat Koeblerger Hard.

:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Sau, știați că „un pic” se zice „umpic”? Știam eu că nu aveți habar de gramatică. Ne învață Matei Cristi:

„Matei Cristi26 iunie 2015, 17:00

bine da stai umpic. [...]”

Dumnealui prezintă toate simptomele unui dacoman adevărat:

- el știe, nu întreabă;

- lipsa celor 7 ani de-acasă este obligatorie;

- logica este la pământ;

- bagajul de cunoștințe tinde spre zero;

- nu ar recunoaște că greșește nici pedepsit cu fierul roșu;

- dar pretinde de la toți restul să fie fără cusur.

Un dacoman nu e prost destul dacă nu e și fudul. Niște penibili. Sau cum foarte plastic i-a caracterizat un coleg de conversație: „Să vorbești de mici erori la dacomani este ca și cum ai vorbi de ușoare probleme de temperament la Jack Spintecătorul”.

:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Erată la „Un european cu căciulă de tip „DACIC” pe cap a luptat în JAPONIA secolului XII?”

Cu ajutorul unui aliat, AdD lovește din nou! Groaznic! Din păcate, numai în logică și bun-simț. Toate acestea au loc în ultimul lor articol intitulat „Un european cu căciulă de tip „DACIC” pe cap a luptat în JAPONIA secolului XII?”

Se reia tema populației Ainu, care, ați ghicit, este de origine dacică! O fi, n-o fi, să studiem ce zic oamenii...

Ni se prezintă o imagine din Japonia medievală în care niște samurai sunt atacați de niște bandiți, printre care ... un blond! Să vedem:

Io știu ce să zic? În primul, referitor la sursa imaginii, se știe exact despre ce este vorba, totul se află aici în JAPONEZĂ, respectiv în ENGLEZĂ, unde ni se explică clar: „Elegant life of the capital the first time in Yoshimi (Yoshimi) Jiro and, samurai brothers of the story of Saburo Obusuma of martial arts ever. Jiro is attacked by bandits in return that was proceeding to the capital for the coot officers, die entrusted that of his wife and children to Saburo. But Saburo is oppressed the wife and children of Jiro, and pulled away because KUNISHI was Misome the daughter of Jiro, but brings together their daughter instead, KUNISHI is amazed to its ugliness, but ends with a place called, it is the way the current situation one missing part is also available, is also imagined that there was a deployment of additional story. It is famous as a picture scroll depicting the like state of samurai life and battle. Painting in 1295 (1295) is considered to have been produced by the time "Ise new attractions picture poetry contest" (Jingu Chokokan elephants, important cultural property) there is a strong commonality, also the orthodox Yamato-e painting of Kyoto in style of painting that there is a different thing, "Azuma Kagami" 1187 (1187), such as on October 13, Article Ise "Yoshimi Yoritsuna Jiro (Yoritsuna)" see a man named, Jiro Yoshimi of the tales come from this person that there is a theory that there is a possibility that there, this picture scroll from such are also issued opinion to imagine whether that was not painted by order of any of the distinguished person in the Ise region.”

Acum, cine este acel presupus personaj blond, la o simplă căutare pe internet, nu știe nimeni sigur, nici măcar în Japonia, prin urmare permiteți-mi să cred că AdD, cu atât mai puțin. Eu, de exemplu, văd în acea imagine un mongol (vezi sabia) chel, în armură de tip japonez, cu o căciulă de tip mongol iar acel păr blond nu este al omului ci blana de la căciulă care are și o coadă. Io știu, precum aceasta?!?

https://www.flickr.com/photos/30862708@N04/3323775310

Nu știu, numa' zic... Lăsând la o parte faptul că eu asta cred, poate demonstra cineva că nu este așa? Sau ar trebui să folosesc formularea AdD: „cine nu crede ce spun, o face împotriva tuturor evidențelor și cu siguranță este de rea credință și mai mult decât atât, are interese obscure, orientate împotriva națiunii române și a strămoșilor românilor care au ajuns până în Japonia!”. Parcă, parcă, vă este frică să nu fiți vinovați de asemenea fapte... Mda, cam așa gândesc cititorii și autorii AdD.

Să trecem mai departe în articolul AdD:
„Dacă este să asociem alte lucruri misterioase acestei picturi, ar trebui să vorbim despre populația AINU, o enigmă a Japoniei. Despre aceasta, Dicţionarul Grand Larousse, în ediția din anul 1980, menţionează următoarele: “Ciudată populaţie albă din insula japoneză Hokkaido. Grupare etnică stranie, prezentând evidente caractere somatice europide”. Populația albă Ainu, total diferită de japonezi, își pierde rădăcinile în negura timpului, o serie de teorii încercând să îi explice prezența stranie în insulele japoneze. Deși au fost înconjurați din toate părțile de japonezi, au reușit să își conserve identitatea culturală. Astăzi mai trăiesc câteva zeci de mii, majoritatea metisați, dar se spune că mai sunt și vreo 3.000 neamestecați genetic, reprezentând un fel de „piei roșii” ale Japoniei. În condițiile în care și pe teritoriul Chinei au fost descoperite, la Tarim, mai multe mumii antice de europeni (vechi de 2.000-3.000 de ani), cu păr lung blond sau șaten, singura concluzie pe care o putem trage este aceea că știm încă puține despre modul în care populațiile antice s-au mișcat pe teritoriul Europei și Asiei. Oare neamurile traco-geto-dacice, cele mai numeroase din Europa în antichitate, în roirile lor, au ajuns până în China și Japonia? Rămâne ca specialiștii să ne spună mai multe, cândva. Până atunci, luptătorul alb, cu căciulă asemănătoare dacilor, va rămâne o enigmă… [...] P.S. O serie de comentatori supărați au pretins că e o nouă exagerare, că, de fapt, personajul ar fi un mogol (și încă unul de vreo doi metri, după cum arată imaginea!!!) sau orice altceva, numai un luptător cu origini europene nu. Acești comentatori, din ignoranță sau reacredință, ignoră câteva lucruri inportante, care lasă loc liber la orice posibilități: 1. Așa cum spuneam, în Japonia, de peste 2.000 de ani, este atestată populația AINU, o populație cu trăsături europene. 2. În China s-au descoperit mumii de europeni vechi de 2.000-3.000 de ani. 3. Alexandru Macedon și-a dus armatele tracice până în India, acum peste 2.000 de ani. 4. Între China antică și Dacia lui Decebal au existat relații diplomatice. A spus-o un fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Chineze în anul 1995, la București… Doar luând în calcul aceste lucruri, ar trebui să lăsăm loc și altor posibilități decât cele oferite de varianta oficială a istoriei. Asta dacă suntem inteligenți. Dacă nu, nu!”

Comentatorii supărați, nu sunt supărați pe teoria propusă, sunt supărați pe nesimțirea autorilor, care nu au bunul simț să caute pe cea mai de bază unealtă aflată la dispoziția celor care caută o informație: Wikipedia. Haideți să cităm din Wikipedia (varianta engleză!) referitor la AINU, cei interesați veți găsi acolo mai multe trimiteri: „Full-blooded Ainu, compared to people of Yamato descent, often have lighter skin and more body hair.[41] Many early investigators proposed a Caucasian ancestry,[42] although recent DNA tests have not shown any genetic similarity with modern Europeans. Cavalli-Sforza places the Ainu in his "Northeast and East Asian" genetic cluster.[43]”. I-auzi! Nici o similaritate genetică cu europenii moderni. Interesant. Să vedem cu ce joc de glezne o dreg AdD.

Iar despre limba AINU, aceeași sursă spune: „Ainu has no generally accepted genealogical relationship to any other language family. (For the most frequent proposals, see Ainu languages.)”. I-auzi! Nu are legătură cu nimic! Deci e ceva local și original. Interesant... Dar am încredere totală că AdD vor încropi ceva frumos și referitor la acest lucru ca să poată dormi liniștiți noaptea.

Și în final ne prezintă ceva și mai interesant, cireașa de pe tort: „Ca o curiozitate, ia uitați o figurină din timpul Dinastiei chineze Tang (secole VII-X). Ce străin au întâlnit de l-au reprezentat așa?”.

http://www.rubylane.com/item/712421-124/Tang-Dynasty-Pottery-Horse-Foreign-Rider

Aha, adică să înțeleg că AdD vede acolo un dac cu pileus și barbă? Ia fiți atenți aici ce de căciuli dacice!

http://maisonneuve.org/static/uploads/terracotta-warriors.jpg

Mulțumesc AdD, mi-ați luminat ziua. Deși am râs copios de prostia voastră, situația este tristă. Normal că oamenii care gândesc ca voi sunt nervoși. Aveți tot dreptul să fiți proști să prezentați tot felul de aiureli total lipsite de logică și fără să căutați nici o informație pe subiect dar nu aveți dreptul să jigniți oamenii care vă demonstrează greșite ideile. Asta ține de bun simț și cei șapte ani de-acasă. Sau mă rog ... de lipsa lor.