sâmbătă, 12 august 2017

Cu dacomanii la psiholog

Astăzi ne ocupăm tot de știință, tot umanistă dar nu istorie ci psihologie. Nu sunt psiholog de profesie dar îmi plac psihologia și sociologia, în sensul că îmi place să și înțeleg lumea în jurul meu, nu doar s-o văd. Sau altfel spus, așa cum din când în când, toată lumea face curățenie în casă, la fel, lumea ar trebui să aibă grijă să-și facă curățenie, regulat, atât în cap cât și în suflet. Și în postarea de față, vom face apel la o soluție de detectat mizeria din capetele unora, lăsând soluțiile de curățat această mizerie pe seama profesioniștilor, adică psihologii.

Nu sunt nu știu cât de multe de spus. Există o afecțiune psihologică numită „Efectul Dunning-Kruger”. Conform Wikipedia, „Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.”. Se trezește vreun dacoman să știe mai multă psihologie decât psihologii și să zică că Wikipedia nu este de încredere? Poftim bibliografia referitoare la subiect, să citeze de aici și avem ce discuta:

„^ a b en Kruger,Morris, Errol (20 iunie 2010). „The Anosognosic's Dilemma: Something's Wrong but You'll Never Know What It Is (Part 1)”. New York Times. Accesat la 7 martie 2011.
^ a b c en Kruger, Justin (1999). „Unskilled and Unaware of It: How Difficulties in Recognizing One's Own Incompetence Lead to Inflated Self-Assessments”. Journal of Personality and Social Psychology 77 (6): 1121-34. doi:10.1037/0022-3514.77.6.1121. citeseerx: 10.1.1.64.2655. PMID 10626367. }}
^ a b en Dunning, David (2003). Kerri Johnson, Joyce Ehrlinger și Justin Kruger. „Why people fail to recognize their own incompetence” (PDF). Current Directions in Psychological Science 12 (3): 83-87. doi:10.1111/1467-8721.01235. Accesat la 29 decembrie 2012.
^ en Dunning, David, „Self-Insight: Roadblocks and Detours on the Path to Knowing Thyself (Essays in Social Psychology)”, Psychology Press: 2005, pp. 14-15. ISBN 1-84169-074-0
^ en Joyce Ehrlinger (ianuarie 2003). „How Chronic Self-Views Influence (and Potentially Mislead) Estimates of Performance”. Journal of Personality and Social Psychology (American Psychological Association) 84 (1): 5-17. doi:10.1037/0022-3514.84.1.5. PMID 12518967.
^ en Daniel R. Ames (septembrie 2004). „Mind-Reading and Metacognition: Narcissism, not Actual Competence, Predicts Self-Estimated Ability” (PDF). Journal of Nonverbal Behavior 28 (3): 187-209. doi:10.1023/B:JONB.0000039649.20015.0e. Accesat la 21 iulie 2013.
^ en Burson, K. (2006). R. Larrick, J. Klayman. „Skilled or unskilled, but still unaware of it: how perceptions of difficulty drive miscalibration in relative comparisons”. Journal of Personality and Social Psychology 90 (1): 60-77. doi:10.1037/0022-3514.90.1.60. hdl: 2027.42/39168. PMID 16448310.
^ a b en Ehrlinger, Joyce (2008). Kerri Johnson, Matthew Banner, David Dunning, Justin Kruger. „Why the unskilled are unaware: Further explorations of (absent) self-insight among the incompetent” (PDF). Organizational Behavior and Human Decision Processes 105 (105): 98-121. doi:10.1016/j.obhdp.2007.05.002. PMID 19568317.
^ en DeAngelis, Tori (februarie 2003). „Why we overestimate our competence”. Monitor on Psychology (American Psychological Association) 34 (2): 60. Accesat la 7 martie 2011.
^ en „Ig Nobel Past Winners”. Accesat la 7 martie 2011.
^ en Fuller, Geraint (2011). „Ignorant of ignorance?”. Practical Neurology 11 (6): 365. doi:10.1136/practneurol-2011-000117. PMID 22100949.”


Am făcut gluma cu Wikipedia pentru a scoate în evidență faptul că „pseudo oamenii de știință”, în cazul de față, dacomanii, nu caută nici măcar pe Wikipedia, ce să mai vorbim de bibliografia de bază sau una extinsă pe marginea unui subiect. Ei nu caută deloc dar știu mai bine decât oameni care au scris mai mult decât vor citi ei în 10 vieți.

Această postarea mi-a fost inspirată de un articol scris de Mirela Oprea pe republica.ro, intitulat „Antivacciniștii & Co. Conjurația ignoranților sau bărbatul care s-a stropit cu suc de lămâie pe față ca să devină invizibil și pe urmă a jefuit o bancă” și nu pot spune mai mult decât a spus dumneaei în aceste mici citate din articol:

„[...] Rezultatele cercetărilor lor au dus la descoperirea efectului Dunning – Kruger, care spune că un individ, cu cât este mai incompetent, cu atât e mai probabil să se autoevalueze ca fiind mai competent. Cu alte cuvinte, persoanele lipsite de abilităţi şi cunoştinţe într-un anumit domeniu, suferă de iluzia superiorităţii, autoevaluându-şi abilităţile şi cunoştinţele ca fiind mult mai dezvoltate decât este cazul în realitate. Un studiu care şi-a propus să analizeze abilităţile gramaticale ale unui grup de studenţi a arătat că cei care se aflau între ultimii clasificaţi considerau că se află un pic mai sus de jumătatea clasamentului, între primii 40%.
În viaţa de zi cu zi, vedem efectul Dunning - Kruger când cineva afon e convins că are o voce de aur, când cineva total incapabil să zică un banc merge la iUmor, sau când cineva care nu a studiat deloc istoria explică misterele celui de-Al Doilea Război Mondial. [...]”


„[...] «Cel mai adesea ignoranţa generează aplomb, mai degrabă decât cunoaştere», spunea Darwin, adaugând că sunt puţinştiutorii, şi nu multştiutorii cei care spun că o problemă sau alta nu poate să fie rezolvată pe cale ştiinţifică. Puţinştiutorii nu pot să fie convinşi cu dovezi ştiinţifice, oricât ar fi de clare acestea, pentru că nivelul lor de ignoranţă, oricât ar fi de bine intenţionată ar fi aceasta (toţi părinţii îşi iubesc copiii şi sunt convinşi că se opun vaccinării pentru binele lor) nu le permite să ştie ce nu ştiu.
Purtând lupte pe baze ştiinţifice, comunitatea celor care ştiu mult pentru că au studiat mult, pierde energii şi timp preţios: Universitatea Google la care se formează cei care suferă de efectul Dunning – Kuger produce noi şi noi generaţii de specialişti imbatabili şi bine organizaţi. Mai mult, prin angajarea unui dialog ştiinţific, bazat pe argumente, cu persoane care nu au competenţe reale pentru a analiza aceste argumente, nu facem decât să discredităm aceste argumente. [...]”


„[...] Că e vorba de mişcarea antivaccinistă, despre cei care susţin că Pământul este plat, sau despre cei care cred în teorii conspiraţioniste de orice fel, bătălia pentru adevăr va fi crudă, uneori pe viaţă şi pe moarte în sensul literal al expresiei (ex. decesul unor persoane din cauza unor boli care ar putea fi uşor prevenite prin vaccinare) şi, în mod paradoxal, va fi pierdută dacă vom folosi doar argumente raţionale. Unii spun că a venit vremea să aruncăm în luptă argumente emoţionale [...]”

Fără a citi articolul mai sus citat, eu am început încă din postarea trecută să introduc argumente emoționale și o voi face în continuare, argumentat de fiecare dată: „dacomanii sunt niște idioți nesimțiți”. Idioți, deoarece așa cum am demonstrat în articolul anterior, aceștia nu sunt în stare să citească textul pe care îl au sub nas, dar pe baza interpretării lui greșite, vor să rescrie istoria. Dar poate mai important decât atât, este faptul că nu își recunosc greșelile nici o singură dată! Și nesimțiți, deoarece, în pofida evidentei lor incompetențe, vorbesc urât despre profesioniștii, evident superior lor și evident mult mai dedicați subiectului comun aflat în discuție. Și aici sunt de acuzat în primul rând formatorii de opinie ai unui anumit curent, blogul de față având în momentul de față ca țintă primară blogul AdD, dar în al doilea rând și cei care îl citesc și promovează și care suferă de același sindrom psihologic despre care vorbim.

Voi încheia cu un citat din Wikipedia: „Deși efectul Dunning-Kruger a fost pus în evidență în 1999, Dunning și Kruger au notat observații făcute în cursul istoriei de filozofi și oameni de știință cum ar fi Confucius („Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”)”.

luni, 7 august 2017

Erată la „DACIA ‒ Hărțile neștiute ale Imperiului Austro-Ungar. Vezi aici fotografia unei hărți originale excepționale (veche de secole) deținută de un român”

        Făcând curățenie prin coșul de gunoi de pe computerul meu, am dat peste unul magistral, nu chiar vechi, nu chiar nou, dar pe care am zis să nu-l arunc înainte de a-l lăsa posterității pe prezentul blog.
        Deci (și, da, și deci-ul ăsta e doar în glumă). AdD ne învață iară cât de daci eram pe vremea lui „Carol cel Mare (747-814 e.n.)”. Și pentru asta ne prezintă o hartă „excepțională”, dar voi cita din AdD presupunând că spun lucruri corecte: „[...] o hartă a lui Ortelius în jurul anului 1600 de către editorul Ioannes Iansonius și gravorul Petrus Kaerius Calavit, la Amsterdam. Ea poartă numele Germania Veteris [...]”.
        Dacă s-ar opri aici ar fi fantastic și minunat și aș zice și eu ceva bun despre AdD. Dar nu, cum naiba să facă ei ceva ca lumea, să se documenteze înainte, să întrebe înainte. Nuuuu! Ei le știu pe toate și ne învață că: „[harta n.VD] are puterea de a da peste cap toată filosofia revizionismului maghiar deoarece harta, așa cum apare clar pe ea, ne arată că pe teritoriul României de astăzi, dar și pe o parte a teritoriului Ungariei de astăzi, înainte de venirea ungurilor în Europa, în secolul al IX-lea, aici trăiau DACII!!!”. I-auzi una! Hai să vedem și de ce zic ei asta. Să nu râdem de ei și să nu-i „defăimăm” degeaba...
        Din cauza textului din legenda hărții aflată în discuție, așa cum se vede în imaginea preluată de pe AdD și confirmată textual de autorii blogului, pseudo-științific, pseudo-jurnalistic, pseudo-logic, pseudo-intelectual și total penibil: „De altfel, Carol cel Mare, după o incursiune militară făcută în această zonă, vorbește în Analele Regilor Franci despre DACII care trăiau de o parte și de alta a Tisei (râu în Ungaria de astăzi). Alături de izvoarele istorice, harta pe care v-o prezentăm vine să confirme această realitate.
        Așadar, puneți cap la cap, oameni buni, valoarea acestor două documente: Analele Regilor Franci, care vorbesc despre prezența dacilor în secolul al IX-lea pe teritoriul Ungariei de astăzi, și o hartă originală medievală, care prezintă realitatea etnică și militară a acelei vremi, cu puțin timp înainte de venirea ungurilor, confirmând Analele Regilor Franci. Dacă veţi face asta, veți înțelege cât de importantă este dovedirea continuității dacice în Transilvania și cât de iresponsabili și ignoranți (sau trădători!) sunt cei care pretind că geto-dacii au dispărut din istorie și că românii de astăzi nu mai au nicio legătură cu ei… De asemenea, veți înțelege cât de mari sunt interesele ca această hartă să nu ajungă niciodată într-un muzeu din România!”
        Acum de ce zic eu că nu-i așa? Simplu. Deoarece, stimabilii autori ai AdD au recunoscut corect numele Caroli Magni din legenda hărții. Dar asta e cam tot ce au înțeles din textul în latină care spune cu totul altceva.

        Textul în latină: „Locorum vocabula circa Caroli Magni tempora primum nata, inter vetusta non numero, ea itaq, nec in ipsa tabus la neque hic seorsum nomnare vis sum fuit.”. Și iată traducerea „la primă vedere” realizată de un profesionist dar care a fost oferită amical sub promisiunea anonimatului.: „Nu socotesc numele de locuri apărute abia aproximativ în timpul lui Carol cel Mare între cele vechi: astfel, ele nu se regăsesc în această hartă și nici nu le-au fost create imagini (probabil hărți, n.m.) aparte”, cu comentariul „textul latin are câteva greșeli dar asta e traducerea posibilă pe acel text”.
        Deci (și, da, și deci-ul ăsta e doar în glumă).
1. În hartă sunt informații dinainte de Carol cel Mare. Capiși?!? Zice negru pe alb (pardon pe roșu), dar idioții de la AdD habar nu au o iotă de latină pentru a realiza acest fapt. Voi pricepeți lucrul ăsta? Voi pricepeți cât de ignoranți, idioți și nepăsători față de publicul lor sunt? Și da, voi publicul lor, sunteți la fel de vinovați ca și autori AdD că nu le semnalați greșelile când le aflați.
2. Ia să ne uităm ce alte popoare mai sunt în jurul dacilor pe harta respectivă: iazigi etc. Aia nu este o hartă cu popoare din timpul lui Carol ci ceva mai veche.
3. „Textul latin are greșeli”, deci să fim atenți din ce ne facem icoane și ce luăm drept adevăr. Cel mai simplu este să-i întrebăm pe atât de huliții profesioniști care chiar ne pot învăța cum stau lucrurile.
4. Știți de ce hărțile de mai sus nu au ajuns într-un muzeu sau nu sunt publicate? Nu din cauza conspirațiilor mondiale și a ocultelor care acționează pe multimilenarul spațiu carpato-danubiano-pontic pentru a-i sorbi energiile până la ultima picătură ci din cauză că proprietarii s-au dus la idioții de la AdD în loc să se ducă la un muzeu sau să contacteze vreun istoric. Și da, am și eu nereușitele mele cu istoricii profesioniști, cunosc „turnul lor de fildeș” dar în ultima vreme, deschiderea este tot mai mare, mai ales dacă te duci respectuos la ei, nu cu atitudinea că ți se cuvine lumea. Unui idiot nu i se cuvine nimic. Clar?!? Istoricii au o vorbă și o folosesc pe bună dreptate: „dacă începi să discuți cu un idiot, te vei trezi în conversație cu un idiot”.
        În concluzie: autorii AdD sunt niște idioți nesimțiți. Am mai zis-o și o repet și sunt tot mai sigur de acest fapt.

marți, 21 martie 2017

Material nou de distracție

        Un nou material, de o haioșenie de nedescris, a răsărit din zona AdD: «„CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR” – Un film de excepție realizat de FRANCEZI despre istoria, enigmele și legendele din ROMÂNIA. Dă SHARE!». Este vorba de un „documentar” (documentar din ăla de răstoarnă tot și ne vinde nouă pe de gratis adevărurile ascunse de toți și descoperite doar de unii dar după vizionare aflate de toată lumea, știți tipul ăla de „documentar”, nu?) care «dedică o oră și patruzeci de minute istoriei de pe meleagurile noastre, de la cultura Cucuteni până la cea a Geto-Dacilor, explorând în același timp locuri și artefacte enigmatice, povești și legende locale despre evenimente misterioase care s-ar fi putut petrece cândva aici». OK, super tare. Dar să vedem ce zic, în continuare, stimabilii „colegi” de la AdD: «Este de subliniat faptul că filmul nu este un documentar istoric, în înțelesul clasic al termenului, ci mai degrabă unul din zona enigmelor și misterelor Terrei…». Hopaaa... Începem să înțelegem adevărul. «La realizarea lui am fost invitat să particip și eu, dar și alte persoane din România, pe lângă realizatorii și cercetătorii francezi…» Ahaaa... Deci ăsta era adevărul principal. Până în acest punct, totul e absolut normal. Este firesc să-ți promovezi munca. Dar să continuăm aflarea „adevărului”: «Filmul atinge și o serie de subiecte controversate precum Tăblițele de la Sinaia, Tăblițele de la Tărtăria sau legendele uriașilor (Jidovilor). Chiar dacă sunt și câteva locuri în care realizatorii francezi au interpretat puțin greșit anumite aspecte istorice, filmul este, în ansamblul său, unul remarcabil realizat, un film care va aduce beneficii majore României și va atrage în țara noastră mulți turiști străini.». Dacă regii gafelor și prostiilor, autori ale unor materiale în care o vorbă din două e prostie, au spus asta, vă dați seama că „documentariștii” francezi nu pot scoate un alt material decât mai prost. Și închei cu: «Realizat la un nivel artistic excepțional, cu un montaj, o grafică și o secțiune de sunet cu care s-ar mândri posturi tv de calibrul BBC, Discovery sau National Geographic, filmul face servicii majore imaginii României.». Da, am vizionat materialul, este într-adevăr foarte bine realizat din punct de vedere tehnic, dar m-am luat cu mâinile de cap ce tâmpenii se vehiculează acolo. Nu cred că voi scrie o erată la acel documentar deoarece mi-a făcut o deosebită neplăcere să îl vizionez, darămite să îl iau la bani mărunți. Dar poate îmi voi face scârbă într-o zi, în care debordez de fericire și trebuie să mă temperez. Întrebarea care rămâne și pe care doresc s-o transmit în această postare: putem îndrepta un rău prin alt rău? Există vreodată scuze pentru așa ceva? Concret, dacă există anumite informații greșite în așa-zisa (și orice ar însemna asta, ca să nu intrăm în detalii) „istorie oficială” ne permitem să le îndreptăm cu un șir evident de tâmpenii? Drumul spre iad este pavat cu intenții bune zice un celebru dicton. AdD zice da, «Dă SHARE!», evident cu litere mari în titlu.

joi, 12 ianuarie 2017

Dacii, subiect de manipulare

        Un nou articol din Historia, vorbește despre metodele, scopul și erorile, prin care, în anumite cercuri se promovează o imagine greșită despre Antichitatea românească.
        „Nu știu cum se face ca parca oriunde mă învârt dau, vrând-nevrând, de exact lucrurile pe care încerc să le evit.
        După cum ați văzut probabil deja în ultimul număr din Historia am coordonat un dosar cu privire la Daci și la întreaga mitologie construită în jurul lor. Dincolo de titlul, ales de mai marii revistei, conținutul încearcă echilibrat și cu mijloacele oferite de descoperirile arheologice să răspunde la întrebările frecvente ce privesc populația dacică. Nu putem spune că cele prezentate de interlocutorii noștri, fiecare specialist pe “felia” pe care vorbește, sunt literă de lege, dar măcar încearcă să se distanțeze de frenezia dacomanică, ce a înfierbântat mințile multora.
        În tot acest context în care unii încercăm sa ne definim așa cum suntem azi, nu în lumina unei populații care au trăit acum 2000 de ani pe aceste teritorii, una dintre televiziunile de știință și cultură, difuzează azi 2 ianuarie o emisiune despre Colosseum în care subliniază cu lux de „amănunte” adevărata poveste a dacilor care apar reprezentați atât pe Colosseum cât și pe Arcul de Triumf a lui Constantin cel Mare, din Roma. Dacă informațiile despre gladiatori și despre Colosseum sunt la nivel mediu, multe dintre adevărurile despre statuile dacilor sunt doar niște presupuneri, care se încheie cu patriotica axiomă că daci, sunt strămoșii noștri, insinuând cu tărie o altă celebră frază trunchiată potrivit căreia dacii sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci.
[…]„