Material nou de distracție

        Un nou material, de o haioșenie de nedescris, a răsărit din zona AdD: «„CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR” – Un film de excepție realizat de FRANCEZI despre istoria, enigmele și legendele din ROMÂNIA. Dă SHARE!». Este vorba de un „documentar” (documentar din ăla de răstoarnă tot și ne vinde nouă pe de gratis adevărurile ascunse de toți și descoperite doar de unii dar după vizionare aflate de toată lumea, știți tipul ăla de „documentar”, nu?) care «dedică o oră și patruzeci de minute istoriei de pe meleagurile noastre, de la cultura Cucuteni până la cea a Geto-Dacilor, explorând în același timp locuri și artefacte enigmatice, povești și legende locale despre evenimente misterioase care s-ar fi putut petrece cândva aici». OK, super tare. Dar să vedem ce zic, în continuare, stimabilii „colegi” de la AdD: «Este de subliniat faptul că filmul nu este un documentar istoric, în înțelesul clasic al termenului, ci mai degrabă unul din zona enigmelor și misterelor Terrei…». Hopaaa... Începem să înțelegem adevărul. «La realizarea lui am fost invitat să particip și eu, dar și alte persoane din România, pe lângă realizatorii și cercetătorii francezi…» Ahaaa... Deci ăsta era adevărul principal. Până în acest punct, totul e absolut normal. Este firesc să-ți promovezi munca. Dar să continuăm aflarea „adevărului”: «Filmul atinge și o serie de subiecte controversate precum Tăblițele de la Sinaia, Tăblițele de la Tărtăria sau legendele uriașilor (Jidovilor). Chiar dacă sunt și câteva locuri în care realizatorii francezi au interpretat puțin greșit anumite aspecte istorice, filmul este, în ansamblul său, unul remarcabil realizat, un film care va aduce beneficii majore României și va atrage în țara noastră mulți turiști străini.». Dacă regii gafelor și prostiilor, autori ale unor materiale în care o vorbă din două e prostie, au spus asta, vă dați seama că „documentariștii” francezi nu pot scoate un alt material decât mai prost. Și închei cu: «Realizat la un nivel artistic excepțional, cu un montaj, o grafică și o secțiune de sunet cu care s-ar mândri posturi tv de calibrul BBC, Discovery sau National Geographic, filmul face servicii majore imaginii României.». Da, am vizionat materialul, este într-adevăr foarte bine realizat din punct de vedere tehnic, dar m-am luat cu mâinile de cap ce tâmpenii se vehiculează acolo. Nu cred că voi scrie o erată la acel documentar deoarece mi-a făcut o deosebită neplăcere să îl vizionez, darămite să îl iau la bani mărunți. Dar poate îmi voi face scârbă într-o zi, în care debordez de fericire și trebuie să mă temperez. Întrebarea care rămâne și pe care doresc s-o transmit în această postare: putem îndrepta un rău prin alt rău? Există vreodată scuze pentru așa ceva? Concret, dacă există anumite informații greșite în așa-zisa (și orice ar însemna asta, ca să nu intrăm în detalii) „istorie oficială” ne permitem să le îndreptăm cu un șir evident de tâmpenii? Drumul spre iad este pavat cu intenții bune zice un celebru dicton. AdD zice da, «Dă SHARE!», evident cu litere mari în titlu.