Erată la „Aberațiile lui George Liviu Teleoacă”

        Este vară, lumea-i în concediu, căldura îndeamnă spre lâncezeală. Nu și pe blogul AdD. Acolo-i fierbințeală mare. Nu de alta dar s-a luat de ei G. L. Teleoacă. Vezi AICI. Cine o fi, habar n-am. Cu siguranță, vreun exaltat mistic pe care nu-l ascultă nimeni acasă și atunci face larmă-n sat. Cică la nu știu ce prezentare, omu’ s-o instalat în sală și o făcut larmă mare. Din întuneric! Și i-a deranjat nevoie mare pe cei de la AdD care se desfășurau cu lustruirea istoriei pentru aducerea la lumină a adevărului pentru restul de întunecați la minte.
        Sunt sigur că personajul amintit o scos pe gură numai cretinisme. Nu de alta, dar sunt șanse mult mai mici ca cineva să scoată pe gură ceva măcar inteligibil dacă nu chiar inteligent, decât să mitralieze păreri demne de Cascadorii Râsului. Dar stând pe rândurile îndepărtate ale spectatorilor, piesa este de o savoare extraordinară. Adică un exaltat deranjează alți exaltați și exaltații din urmă care nu își asumă aberațiile pe care le publică, care nu acceptă critica, care nu or făcut o oră de istorie în școală, își bat joc de profesioniști și terfelesc orice urmă de istorie, logică și demnitate proprie și națională. Pe scurt, ei vorbesc despre alții cu siguranța porcului înfumurat care nu știe că vine Crăciunul. Și cu asta, vreau să spun că ei nu-s conștienți că vor să combată niște prostii, cu alte prostii. Și singura diferență între cele două tabere este faptul că acest Teleoacă, măcar a ieșit la o confruntare față în față. Ăștialalți aruncă cu pietre de după gard, cu lașitate. Dintre cele două tabere de idioți, eu îl aleg pe ăla care măcar are curajul să discute. Dar hei! Ceilalți scriu cărți, fac filme, emisiuni etc. Desigur, pline de idioțenii demne de azilul de nebuni. Și totuși, nu vreți să cumpărați vreo carte?
        Aștept un act de curaj demn de nivelul lor înalt de cunoștințe: să-i văd la masă cu un istoric profesionist polemizând inteligent. Acest moment nu va veni niciodată din două motive. Primul, pentru că AdD refuză constant dialogul, știu ei de ce... Și al doilea, deoarece istoricii gândesc ceva de genul: „dacă te bagi într-o discuție cu un idiot, te trezești în discuție cu un idiot”. Și din toată povestea asta, iese în pierdere numai cultura românească. Și atunci apelăm la talentul strămoșesc: facem haz de necaz...