Un alt dacoman model

În articolul anterior, am scris că doi dacomani au venit și au făcut iureș pe aici și am detaliat emanațiile elucubrante ale unuia dintre ei. Bineînțeles, că nici celălalt nu a rezistat și a început să emane și el inepții pe bandă rulantă. Acesta din urmă postează sub numele de Florin Croitoru și se ocupă, deasemenea, cu pseudo-lingvistica. Obiectul lui de adorație este inelul de la Ezerovo, pe care, bineînțeles în pofida faptului că nici un lingvist serios nu i-a dat de capăt, el l-a tradus. Bineînțeles, el a despărțit și înlocuit și a dres-o până a ajuns la adevărul absolut pe care îl încifrează inelul. Dar, pentru început, să plasăm povestea în cadrul său.

Acesta este inelul din poveste:

Sursa: http://trakia-tours.com/thracian-kings-crown-of-laurels-treasures-16.html

Nu voi insista cu detalii despre inel, deoarece puteți găsi informații despre el pe WIKIPEDIA și de acolo trimiteri la alte materiale dacă vă interesează. Ei bine, pe acest inel apare următorul text în limba tracă scris cu litere grecești: „ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣ / NΕΡΕΝΕΑ / ΤΙΛΤΕΑΝ / ΗΣΚΟ / ΑΡΑ / ΖΕΑ / ΔΟΜΕΑΝ / ΤΙΛΕΖΥΠΤΑ / ΜΙΗ / ΕΡΑ / ΖΗΛΤΑ”, care se citește fonetic: „rolisteneas / nerenea / tiltean / ēsko /aras / zea / domean / tilezupta /miē / era /zēlta” și care, așa cum spune și Wikipedia: „Deocamdată inscripția nu a putut fi descifrată, deși există diverse încercări ale căror rezultate nu conferă certitudine. Una dintre traducerile propuse este: Eu sunt Rolisteneas, urmaș al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamânt (pe lume)”. Deocamdată ăsta este adevărul istoric.

Acum, desigur că fără încercări și teorii, chiar greșite, nu se va progresa niciodată. Problema este că unii, precum Florin Croitoru, sunt niște dacomani sadea cu tot ce înseamnă asta:

- lipsa celor 7 ani de-acasă

- lipsa crasă de logică

- lipsa crasă de cunoștințe despre subiect

- infatuare nefondată (ei nu discută, ei știu mai mult decât toți la un loc)

- nu își recunosc greșelile nici arși cu fierul roșu

- nu răspund la nici o întrebare la obiect, deoarece nu dețin răspunsul, din această cauză și pentru a ascunde acest fapt, o iau pe arătură și deschid alte 10 subiecte în locul unui răspuns simplu și la obiect.

Din cauza acestui ultim aspect, am început să le șterg comentariile celor doi dacomani, după ce îi avertizasem anterior că o voi face, dacă nu vor răspunde scurt și la obiect. Bineînțeles că nu au fost în stare. Nu voi intra în teoriile „avansate” ale dlui Florin Croitoru, deoarece le puteți găsi pe internet la o simplă căutare și oricum, în articolul de față sunt importante doar comentariile pe care le-a lăsat pe acest blog. Dumnealui desparte textul astfel: „POΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝΕ ΡΕΝΕΑ Τ’ΙΛ ΔΕΑ. ΝΗΣΚΟΑ ΡΑ⼯ΕΑ. ΔΟ ΜO ΝΤ’ΙΛΕᴪ VΙΙ ΔΑ ΜΙΕ ΡΑ⼯ΕΑ ΤΑ” și îl traduce astfel: „POLISTENEASNE, PENEA ȚI-L DEA! NEASCĂ-O-A PACEA! DĂ MĂ-NȚILEGI VII DA MIE PACEA TA”. Eu în mirarea mea necredincioasă, l-am întrebat de ce litera grecească P (rho) o citește fonetic P în loc de R? Deși într-una din teorii o literă P (rho) este citită P în contextul -polis, el a dat o explicație elucubrantă că sisteme diferite, că lucruri, socoteli. Toate comentariile le puteți urmări AICI. Eu, în continuare, precum un urmaș demn de Toma Necredinciosul, insist în nelămurirea mea: de ce totuși litera elenă P (rho) o citește fonetic P când în inscripție există clar litera elenă Π (pi) care trebuie citită fonetic P? Nu are nici o noimă. Vezi zona cu pricina mai jos:

Sursa: vezi mai sus

Ei bine, ne luminează dumnealui:

„"nici un dacoman nu este în stare să răspundă la o întrebare simplă, cu un răspuns simplu, deoarece nu-l deține."

Afirmaţie goală...că aşa vrea muşchii tăi.

" Dacă ați fi deținut răspunsul mă făceați șah-mat din 5 cuvinte." 

Nici un prost căpos nu poate fi făcut mat în cuvinte indiferent de numărul lor. Prostul căpos nu se dă bătut. Intreabă iar şi iar ce a mai întrebat şi i s-a răspuns. El intreabă şi ameninţă ca şi cum nu i s-a mai răspuns.

Scurt şi la obiect. Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea . Cuvintele de tip copii, vii... se scriau cu doi de i ca şi acum dar aceştia erau uniţi printr-o bară. Cuvintele de tip copiii se scriau cu doi de i neuniţi. Eu am descoperit acel sistem de scris şi am arătat şi greşelile de scriere ale acelui om. Nimeni afara de mine nu a reusit sa prezinte un text care sa arate caracteristici gramaticale ale vreunei limbi. Asa cum nu se poate citi un text scris in sistemul de scris englezesc folosind alfabetul latin , tot asa nu se poate citi un text in vreun dialect trac folosind alfabetul grec clasic pt simplul fapt ca tracii nu au folosit acel alfabet . Cred că nu poţi tu pricepe aşa un lucru simplu.

"Așa, aberați pe lângă subiect ca toți dacomanii și vă dați mari cu câte știți dv. dar nu spuneți la nimeni. Hai sictir!"

Afirmaţie mincinoasă. Se vede clar in postările mele că eu vorbesc pe subiect. Mai şi înjuri, neam prost ce eşti. După ce eşti prost, te mai caci şi în drum. (proverb rumînesc) Nu mai întreba ca un cretin ce e cu acel Pi după ce ai citit pe situl meu ce e cu el si după ce am mai scris aici expres acest lucru.”

Menționez că acest mesaj l-am moderat deoarece depășise de mult și cu mult limita bunului simț. Dar să analizăm ce spune dumnealui în legătură cu litera PI: „Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea .”. Lăsăm la o parte că este doar un PI, sărim și pe „sînt” și revenim la informații serioase. Pe WIKIPEDIA în engleză (ca să oferim informații ce pot fi verificate rapid și care nu pot fi acuzate de ocultism), la articolul „Thracian language” zice așa: „[...] a gold ring found in 1912 in the town of Ezerovo, Bulgaria; the ring was dated to the 5th century BC”. Reținem, inelul din sec.V a.Chr. Mai departe, în articolul „Greek diacritics”, zice așa: „During the Hellenistic period (3rd century BC), Aristophanes of Byzantium introduced the breathings—marks of aspiration (the aspiration however being already noted on certain inscriptions, not by means of diacritics but by regular letters or modified letters) and the accents, of which the use started to spread, to become standard in the Middle Ages. It wasn’t until the 2nd century AD that the accents and breathings appeared sporadically in the papyri. The need for the diacritics arose from the gradual divergence between spelling and pronunciation.”.

În concluzie: dacă ar fi să completăm teoria dlui Florin Croitoru ar suna așa: pe un inel de sec.V a.Chr., litera ce pare a fi PI, este defapt dublu I, cu bară diacritică care a fost introdusă în limba elenă doar în sec.III a.Chr. În concluzie, ori tracii ăștia or fost cu două secole înaintea vremurilor lor, ori dl. Florin Croitoru elucubrează magistral și demonstrează încă o dată că un dacoman nu e dacoman destul dacă nu e și .... Vă las pe dv. să alegeți și să completați cu ce doriți.