Erată la „ISTORIE INCREDIBILĂ – De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X?”

Deja mă neliniștea liniștea din tabăra AdD, dar m-au liniștit la loc. Au revenit cu material absolut exploziv! Nu în sensul că ar aduce în arena istoriografiei, altceva decât prostia, incultura și incompetența lor ci în sensul că am explodat de râs când am văzut ce or mai scos din joben ca să mai facă un bănuț și ei. Să începem cu începutul: Articolul se numește „ISTORIE INCREDIBILĂ – De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X?” în care ne explică că: „Astfel, istoricul normand Dudon de Saint-Quentin, care a scris o istorie a primilor duci de Normandia, ne spune în secolul X că William Spadă-lungă, tatăl viitorului Richard I al Normandiei, a dat dispoziție (lui Bothon) ca fiul lui să învețe limba… DACĂ. Iată citatul: “Pentru că locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decat limba dacă, și pentru că cei din Bayeux se servesc mai mult de limba dacă decât de cea romană, eu vreau ca fiul meu sa fie dus cât mai repede posibil la Bayeux ca să fie, Bothon, crescut și format sub responsabilitatea ta cu cea mai mare grijă în limba dacă, învățând-o definitiv ca să poata discuta mai târziu cu oamenii de origine dacă.” (De moribus et actis primorum Normanniae ducum)”. Ne dă și legătură la operă și tot tacâmul. Sincer, nu am vrut să aloc timpul să localizez citatul respectiv (pe care îl voi considera corect) dar vă voi oferi alt citat din aceeași operă: „Igitur daci nuncupantur a suis danai uel dani. glorianturque se ex antenore progenitos, …” (Dudo de St.Quentin, Gesta Normannorum seu de moribus et actis primorum Normanniae ducum, 2, 8-12). Mno, ce zice omu aici? Ceva de genul că danezii își ziceau daci… Hopa… Erau danezii daci? Nu… Asta este o problemă de multă vreme cunoscută și tranșată. Este o asemănare de nume care a generat această utilizare de către episcopia catolică din Danemarca. Detalii aici: DE CE DACIA? CIUDATUL NUME AL UNEI PROVINCII, articol scris de către un istoric danez și anume, Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen, asta ca să nu fim acuzați de cine știe ce „ocultism” și tradus în românește într-un articol publicat de amicii de la Enciclopedia Dacica. Ca să încheiem acest paragraf: în opera lui Dudo de St.Quentin, legătura cu etnia dacică este greșită. Tot ce este dac trebuie înțeles drept danez. Dar chiar ignorând acest lucru și analizând mai departe citatul pus pe tapet, autorii de la AdD nici nu realizează că povestea susține defapt fenomenul romanizării și unul din mecanismele acestuia: „… locuitorii din Ruen utilizează mai mult limba romană decât limba dacă (daneză n.e.) …”, dacă citatul este tradus corect.

Dar, stați așa… oamenii au și alte argumente, credeți că ignoranța vine în pachete mici?!? În articolul de pe blogul AdD, se spune în continuare: „Păi, în realitate, legendele normande vorbesc despre originea troiană, adică tracă, a normanzilor, relatând cum, după căderea Troiei, regele Antenor a fugit cu 2000 de cavaleri și o suită de alte 500 de persoane, a trecut pe lângă Dunăre, prin Dacia, Panonia, Germania si a ajuns in Scandinavia… De acolo, mai târziu, urmașii acelora au coborât în Normandia. Ceea ce explică acest surprinzător episod de istorie medievală. (Citește aici: Légende de l’origine troyenne des Normands)”. Ahaaaaa… Păi să intrăm în materialul indicat și să cităm prima propoziție. Alo! Prima propoziție! Rețineți acest aspect că e important! „La légende de l'origine troyenne des Normands a été créée par des chroniqueurs médiévaux soucieux de donner aux princes qui dirigeaient la Normandie une origine troyenne considérée comme prestigieuse.” În traducere: „Legenda originii troiene a normanzilor a fost CREATĂ de către cronicarii medievali nerăbdători să dea principilor care conduceau Normandia o origine considerată prestigioasă”. Deci: legendă, creată, târziu. Dacă citiți materialul mai departe, veți vedea că această descendență legendară se bazează pe altă identificare eronată între etnii: cea dintre geți și goți. Dar mai mult decât atât, veți vedea că în timp ce unii cronicari (Dudo de St.Quentin) creau (artificial) această descendență, alții (Saxo Grammaticus) îi contestau. Deci adevărul istoric prezentat de către Adevărul despre Daci, nu este nici pe departe atât de adevărat pe cât îl prezintă ei. În concluzia acestui alineat: cât de nesimțit trebuie să fii, să prezinți publicului un material în care nu citești nici măcar prima propoziție? Răspunsul meu este: nemăsurat!

Iar cei care împărtășesc aceste articole, atât din punct de vedere ideologic cât și tehnic pe internet (sic!), cu tot respectul, nu sunt cu nimic mai buni!