miercuri, 19 decembrie 2018

...mania ca fenomen universal

        Astăzi o postare scurtă. Dacă avea cineva impresia că dacomanii noștri sunt unici și superiori, stați liniștiți, nici măcar la asta nu suntem primii, singurii sau cei mai buni, mai sunt și alții: de ex. cei care consideră că pământul este plat.
        Am vizionat recent un videoclip în care un tip a participat în scop de documentare la o conferință a „plat-pământenilor”. Ce auzi acolo e ceva mai SF decât cel mai SF film posibil. Harry „Poker” e pistol cu apă.
        Nu comentez mai mult. Înainte să las videoclipul să vorbească rețin doar 3 idei:
1. Acești ...maniaci, sunt nevoiți și reușesc să-și producă obligatoriu contraargument (oricât de absurd) pentru orice problemă, din această cauză nu se poate argumenta cu ei. Ei au răspuns (prost) la orice problemă și sunt imuni la logică.
2. În cazul „plat-pământenilor”, la un moment dat discută argumentul vizitei în spațiu pentru a vedea cu ochii lor forma pământului, problema este că în spațiu ... ipoteticul transportator (care bineînțeles aparține conspiraționiștilor, de ex. NASA) te OBLIGĂ să porți cască, prin urmare, în vizor vezi ce proiectează ei. Ce rețin eu din asta? Mi-aș dori ca toți maniacii să iasă în spațiu fără cască. Nu instig la violență ci doar la selecție naturală. Adică merem toți cu o rachetă. Ei fără cască, noi cu. Simplu. Este un adevăr îmbrăcat în glumă, desigur.
3. Știința ne poate explica forma pământului sau, în cazul nostru, civilizația dacică dar nu ne poate explica de ce există în 2018 „plat-pământeni” sau dacomani.
        Atât. Vizionare plăcută.

Un comentariu:

  1. Una dintre cele mai dragute conspratii ale pamant-platistilor era cu cea a companiilor aeriene. Toate, de la caserita la pilot si CEO sunt pusi in tema ca toate zborurile trebuiesc efectuate in arc de cerc cat mai pronuntat, pentru a da senzatia de rotunjume a Pamantului. Zbori, deci, de la Berlin la Moscova, avionul ajunge sa zboare deasupra Estoniei (fara ca ei sa-ti spuna, normal), ca sa-ti creeze tie acea nu stiu ce senzatie.

    Nu stiu daca a rasuns careva la o intrebare de genul: cum de poate un american din LA sa ajunga in Japonia vazand numai apa in drumul lui numai apa (deci peste ocean) in cele ca. 11h, dar daca chiar nu are ceva mai bun de facut, face calatoria in sens invers, vede o gramada de pamant (continentul american), apoi gramada de apa (altlanticul), apoi 2 continente, pina ajunge in Japonia. Ori faptul ca europeanul (spaniolul, sa zicem) poate vizita China, apoi Japonia,apoi uoops, poate trece direct oceanul si da imediat de San Francisco, sau poate merge direct in SUA peste ocean, apoi traverseaza America si ajunge in orasul respectiv, fara sa mai poata vedea in drum China si Japonia.
    Explicatii tot gasesc ei, probabil nu imediat, chiar si raspunsurile total ilogice cer un timp de concepere, dar pina la urma vine foaia de la guru.

    RăspundețiȘtergere