Există un blog al unui stimabil domn, Ion Coja, persoană respectabilă, cu un produs respectabil, cu multe lucruri interesante, dar care nu este pe gustul meu, pe deplin.
Serviciul de știri însă, mi-a adus spre citire un articol interesant, pe care îl găsesc corect. Pentru cei interesați de fenomenul dacoman nu este o noutate, aș vrea doar să aduc o confirmare că problemele sunt aceleași și generale, nu le semnalez doar eu. Oricât s-ar încerca educarea dacomanilor, întotdeauna va exista un procent absolut insensibil la orice argument de bun-simț, ca să nu ducem discuția la un nivel superior, cel al argumentelor istorice sau și mai abitir la cel academic, unde este nevoie de studiu serios, nu de două-trei cărți citite.
Ca să nu lungesc vorba inutil, deoarece nu acesta este scopul postării de față, articolul în cauză poate fi citit AICI, iar mai jos, puteți găsi un mic citat:
„[...]
…Cam așa s-au derulat lucrurile și pe site-ul nostru, unde i-am găzduit pe toți „daciștii” care au avut de spus ceva. Adică nu s-a putut înjgheba cu dînșii niciun dialog adevărat!… I-am lăsat să-și expună teoriile, mirările, contestațiile fără nicio cenzură vreme de aproape un an. Până de curând când am mai făcut puțină cenzură, dar fără efectul scontat: dialogul a rămas mai departe o himeră!… Am formulat și eu, dar și alții, obiecții la teoriile lor când hilare, când absurde, și am așteptat răspuns la contestațiile noastre! Nici vorbă de răspuns la obiecțiile noastre! Au continuat indivizii să-și susțină trăznăile netulburați, ca element nou care a intervenit în timp fiind tonul tot mai obraznic, mai lipsit de buna cuviință elementară!
E drept, nu la toți „dacii”!
[...]”
Serviciul de știri însă, mi-a adus spre citire un articol interesant, pe care îl găsesc corect. Pentru cei interesați de fenomenul dacoman nu este o noutate, aș vrea doar să aduc o confirmare că problemele sunt aceleași și generale, nu le semnalez doar eu. Oricât s-ar încerca educarea dacomanilor, întotdeauna va exista un procent absolut insensibil la orice argument de bun-simț, ca să nu ducem discuția la un nivel superior, cel al argumentelor istorice sau și mai abitir la cel academic, unde este nevoie de studiu serios, nu de două-trei cărți citite.
Ca să nu lungesc vorba inutil, deoarece nu acesta este scopul postării de față, articolul în cauză poate fi citit AICI, iar mai jos, puteți găsi un mic citat:
„[...]
…Cam așa s-au derulat lucrurile și pe site-ul nostru, unde i-am găzduit pe toți „daciștii” care au avut de spus ceva. Adică nu s-a putut înjgheba cu dînșii niciun dialog adevărat!… I-am lăsat să-și expună teoriile, mirările, contestațiile fără nicio cenzură vreme de aproape un an. Până de curând când am mai făcut puțină cenzură, dar fără efectul scontat: dialogul a rămas mai departe o himeră!… Am formulat și eu, dar și alții, obiecții la teoriile lor când hilare, când absurde, și am așteptat răspuns la contestațiile noastre! Nici vorbă de răspuns la obiecțiile noastre! Au continuat indivizii să-și susțină trăznăile netulburați, ca element nou care a intervenit în timp fiind tonul tot mai obraznic, mai lipsit de buna cuviință elementară!
E drept, nu la toți „dacii”!
[...]”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu