Erată la articolul „Istoria fãrã perdea: Daco-geții, niste briganzi nomazi și poligami?…”

        Există un blog pe care eu îl stimez și pe care îl citesc cu plăcere și interes, aproape la fiecare postare pe care serviciul de știri mi-o servește. Blog este întreținut de un semiprofesionist în materie de istorie, dar un om care întotdeauna a vorbit cerebral, cumpătat și a combătut toate pornirile „-pate”. Blogul poate fi accesat AICI.
        Ultimul articol pe care eu l-am citit, m-a dezamăgit profund însă, și nu prin esența lui ci prin abordarea total dezechilibrată care face mare necinste măcar unui jurnalist profesionist, dacă nu unui istoric semiprofesionist. În articolul denumit „Istoria fãrã perdea: Daco-geții, niste briganzi nomazi și poligami?…”, dl.Alexe, pune sub semnul întrebării moralitatea geto-dacilor, utilizând trei citate, de fapt două. Dumnealui menționează o bucată dintr-un text al lui Xenopol unde se află două citate din Menandru și Solinus din care se desprinde faptul că daco-geții erau poligami, femeile daco-gete cu moravuri ușoare, copiii erau vânduți ca sclavi iar daco-geții, în general, niște nomazi.
        Dl.Alexe își începe al doilea alineat astfel: „Dacopaţii se vor îneca citind acestea”. O spun cu un rânjet pe buze că are dreptate. Și, da, și eu mă sufoc, dar nu din motivul menționat de dumnealui, ci din cauză că, deși fenomenul dacomaniac este unul extrem de nociv, nici măcar un jurnalist profesionist nu îi poate combate inatacabil. De ce inatacabil? Păi în primul rând, deoarece cele două izvoare antice au câteva probleme. Nu voi intra în detalii ci voi menționa doar una dintre ele, problemă evidentă și cunoscută dintotdeauna de către istoricii profesioniști: Menandru era un dramaturg nu un istoric, el nu a scris o „istorie” ci o comedie. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că trebuie discreditat din start. Asta înseamnă doar, că trebuie tratat cu atenție și neapărat coroborat cu alte izvoare „mai serioase”.
        Care ar fi alte izvoare? Păi dacă dl.Alexe a citat doi (excluzându-l pe Xenopol), citez și eu tot doi. Deși „meniul” este „infinit”. În primul rând am să-l citez pe Horațiu: „Getul zdrențăros sau scitul pribeag târându-și avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul celei mai întinse moșii ... Căci nicăieri ca printre acești pribegi nu întâlnești mame maștere care-și iubesc cu duioșie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlnești soție îngâmfată de zestrea ei și mândră de adulterele ei sau de soțul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea tatălui, virtutea mamei și credința soției!” Iar al doilea este din Demostene: „Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ținut produce cea mai mare cantitate de grâu”. Se cam schimbă imaginea, nu? Cam la 180°...
        Există mai multe citate ce pot fi invocate atât de-o parte cât și cealaltă. Realitatea istorică pare a fi că geții nu s-au născut cu moralitatea în minte ci au fost oameni cu tot felul de porniri instinctive dar izvoarele antice par a indica câțiva lideri care i-au ridicat treptat la un moral tot mai înalt de fiecare dată: Zamolxis, Dromichaites, Burebista, Deceneu, Oroles etc. Și așa cum nu fac de obicei, din alt punct de vedere, îi răspund domnului Alexe cu aceeași monedă: mai sus nu am menționat nici eu coordonatele exacte ale citatelor. Cine vrea, să le caute!
        În polemica (îmi place să cred) de mai sus, problema nu este sub nici o formă, punerea sub semnul întrebării a moralității „daco-geților”, ci dezechilibrul argumentației, prin care, din păcate, singurul efect este că se dă apă la moară dacomanilor, deși poate a fost conceput inițial ca o glumă. Un dacoman semidoct, citind articolul dlui.Alexe, într-adevăr se îneacă, apoi ia foc, adună două citate cine știe de unde, așa cum am făcut și eu, le prezintă precum cea mai sfântă icoană și marșează triumfător pe calea sa adunând armată de semidocți în spatele său, semidocția împiedicându-l să vadă că de fapt drumul îl duce pe căi total greșite. Dacomanii trebuie să fie combătuți prin argumentație inatacabilă. Astfel cei care pot fi salvați, vor fi salvați, restul își vor urma calea imuabilă. Sau? Renunțăm să mai scriem astfel de articole?
        În încheiere aș vrea să menționez două lucruri: în primul rând, voi citi în continuare blogul dlui.Alexe, care cu siguranță va mai produce materiale de calitate, iar în al doilea rând, iată că nu „mă iau” doar de „cotcodaci”.