duminică, 8 noiembrie 2015

Un alt dacoman model

În articolul anterior, am scris că doi dacomani au venit și au făcut iureș pe aici și am detaliat emanațiile elucubrante ale unuia dintre ei. Bineînțeles, că nici celălalt nu a rezistat și a început să emane și el inepții pe bandă rulantă. Acesta din urmă postează sub numele de Florin Croitoru și se ocupă, deasemenea, cu pseudo-lingvistica. Obiectul lui de adorație este inelul de la Ezerovo, pe care, bineînțeles în pofida faptului că nici un lingvist serios nu i-a dat de capăt, el l-a tradus. Bineînțeles, el a despărțit și înlocuit și a dres-o până a ajuns la adevărul absolut pe care îl încifrează inelul. Dar, pentru început, să plasăm povestea în cadrul său.

Acesta este inelul din poveste:

Sursa: http://trakia-tours.com/thracian-kings-crown-of-laurels-treasures-16.html

Nu voi insista cu detalii despre inel, deoarece puteți găsi informații despre el pe WIKIPEDIA și de acolo trimiteri la alte materiale dacă vă interesează. Ei bine, pe acest inel apare următorul text în limba tracă scris cu litere grecești: „ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣ / NΕΡΕΝΕΑ / ΤΙΛΤΕΑΝ / ΗΣΚΟ / ΑΡΑ / ΖΕΑ / ΔΟΜΕΑΝ / ΤΙΛΕΖΥΠΤΑ / ΜΙΗ / ΕΡΑ / ΖΗΛΤΑ”, care se citește fonetic: „rolisteneas / nerenea / tiltean / ēsko /aras / zea / domean / tilezupta /miē / era /zēlta” și care, așa cum spune și Wikipedia: Deocamdată inscripția nu a putut fi descifrată, deși există diverse încercări ale căror rezultate nu conferă certitudine. Una dintre traducerile propuse este: Eu sunt Rolisteneas, urmaș al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamânt (pe lume)”. Deocamdată ăsta este adevărul istoric.

Acum, desigur că fără încercări și teorii, chiar greșite, nu se va progresa niciodată. Problema este că unii, precum Florin Croitoru, sunt niște dacomani sadea cu tot ce înseamnă asta:
- lipsa celor 7 ani de-acasă
- lipsa crasă de logică
- lipsa crasă de cunoștințe despre subiect
- infatuare nefondată (ei nu discută, ei știu mai mult decât toți la un loc)
- nu își recunosc greșelile nici arși cu fierul roșu
- nu răspund la nici o întrebare la obiect, deoarece nu dețin răspunsul, din această cauză și pentru a ascunde acest fapt, o iau pe arătură și deschid alte 10 subiecte în locul unui răspuns simplu și la obiect.

Din cauza acestui ultim aspect, am început să le șterg comentariile celor doi dacomani, după ce îi avertizasem anterior că o voi face, dacă nu vor răspunde scurt și la obiect. Bineînțeles că nu au fost în stare. Nu voi intra în teoriile „avansate” ale dlui Florin Croitoru, deoarece le puteți găsi pe internet la o simplă căutare și oricum, în articolul de față sunt importante doar comentariile pe care le-a lăsat pe acest blog. Dumnealui desparte textul astfel: „POΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝΕ ΡΕΝΕΑ Τ’ΙΛ ΔΕΑ. ΝΗΣΚΟΑ ΡΑ⼯ΕΑ. ΔΟ ΜO ΝΤ’ΙΛΕᴪ VΙΙ ΔΑ ΜΙΕ ΡΑ⼯ΕΑ ΤΑ” și îl traduce astfel: „POLISTENEASNE, PENEA ȚI-L DEA! NEASCĂ-O-A PACEA! DĂ MĂ-NȚILEGI VII DA MIE PACEA TA”. Eu în mirarea mea necredincioasă, l-am întrebat de ce litera grecească P (rho) o citește fonetic P în loc de R? Deși într-una din teorii o literă P (rho) este citită P în contextul -polis, el a dat o explicație elucubrantă că sisteme diferite, că lucruri, socoteli. Toate comentariile le puteți urmări AICI. Eu, în continuare, precum un urmaș demn de Toma Necredinciosul, insist în nelămurirea mea: de ce totuși litera elenă P (rho) o citește fonetic P când în inscripție există clar litera elenă Π (pi) care trebuie citită fonetic P? Nu are nici o noimă. Vezi zona cu pricina mai jos:

Sursa: vezi mai sus

Ei bine, ne luminează dumnealui:
"nici un dacoman nu este în stare să răspundă la o întrebare simplă, cu un răspuns simplu, deoarece nu-l deține."

Afirmaţie goală...că aşa vrea muşchii tăi.

" Dacă ați fi deținut răspunsul mă făceați șah-mat din 5 cuvinte." 

Nici un prost căpos nu poate fi făcut mat în cuvinte indiferent de numărul lor. Prostul căpos nu se dă bătut. Intreabă iar şi iar ce a mai întrebat şi i s-a răspuns. El intreabă şi ameninţă ca şi cum nu i s-a mai răspuns.

Scurt şi la obiect. Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea . Cuvintele de tip copii, vii... se scriau cu doi de i ca şi acum dar aceştia erau uniţi printr-o bară. Cuvintele de tip copiii se scriau cu doi de i neuniţi. Eu am descoperit acel sistem de scris şi am arătat şi greşelile de scriere ale acelui om. Nimeni afara de mine nu a reusit sa prezinte un text care sa arate caracteristici gramaticale ale vreunei limbi. Asa cum nu se poate citi un text scris in sistemul de scris englezesc folosind alfabetul latin , tot asa nu se poate citi un text in vreun dialect trac folosind alfabetul grec clasic pt simplul fapt ca tracii nu au folosit acel alfabet . Cred că nu poţi tu pricepe aşa un lucru simplu.
"Așa, aberați pe lângă subiect ca toți dacomanii și vă dați mari cu câte știți dv. dar nu spuneți la nimeni. Hai sictir!"
Afirmaţie mincinoasă. Se vede clar in postările mele că eu vorbesc pe subiect. Mai şi înjuri, neam prost ce eşti. După ce eşti prost, te mai caci şi în drum. (proverb rumînesc) Nu mai întreba ca un cretin ce e cu acel Pi după ce ai citit pe situl meu ce e cu el si după ce am mai scris aici expres acest lucru.


Menționez că acest mesaj l-am moderat deoarece depășise de mult și cu mult limita bunului simț. Dar să analizăm ce spune dumnealui în legătură cu litera PI: „Literele ce par a fi Pi sînt doi de i iar bara de sus nu e decit un semn diacritic ca să uşureze citirea .”. Lăsăm la o parte că este doar un PI, sărim și pe „sînt” și revenim la informații serioase. Pe WIKIPEDIA în engleză (ca să oferim informații ce pot fi verificate rapid și care nu pot fi acuzate de ocultism), la articolul „Thracian language” zice așa: „[...] a gold ring found in 1912 in the town of Ezerovo, Bulgaria; the ring was dated to the 5th century BC”. Reținem, inelul din sec.V a.Chr. Mai departe, în articolul „Greek diacritics”, zice așa: „During the Hellenistic period (3rd century BC), Aristophanes of Byzantium introduced the breathings—marks of aspiration (the aspiration however being already noted on certain inscriptions, not by means of diacritics but by regular letters or modified letters) and the accents, of which the use started to spread, to become standard in the Middle Ages. It wasn’t until the 2nd century AD that the accents and breathings appeared sporadically in the papyri. The need for the diacritics arose from the gradual divergence between spelling and pronunciation.”.

În concluzie: dacă ar fi să completăm teoria dlui Florin Croitoru ar suna așa: pe un inel de sec.V a.Chr., litera ce pare a fi PI, este defapt dublu I, cu bară diacritică care a fost introdusă în limba elenă doar în sec.III a.Chr. În concluzie, ori tracii ăștia or fost cu două secole înaintea vremurilor lor, ori dl. Florin Croitoru elucubrează magistral și demonstrează încă o dată că un dacoman nu e dacoman destul dacă nu e și .... Vă las pe dv. să alegeți și să completați cu ce doriți.

vineri, 16 octombrie 2015

Un dacoman model

Recent, doi dacomani au început să adauge nenumărate comentarii prin care doresc să atragă atenția asupra unor presupuse erori ce ar apărea pe acest blog și să promoveze niște teorii protocroniste care atentează la ultima speranță de logică și cunoaștere din partea lor. Dar dintre cei doi, unul iasă în evidență în mod deosebit. Se semnează cu Matei Cristi și se pare că activează intens în alte cercuri. Însă, în postarea de față, sunt importante doar comentariile lăsate pe acest blog. Foarte pe scurt, el încearcă să demonstreze că limba în care a fost scris Codex Argenteus este străromâna care este urmașa limbii getice, care este diferită de limba dacică și acești geto-goți sunt strâns înrudiți cu popoarele nordice (suedezi, lituanieni etc.).

Din această perspectivă, dumnealui încerca să îi convingă pe subsemnatul și pe încă o persoană care are plăcerea perversă de a-i replica la teorii că prin nu mai știu exact ce înrudire, cuvântul englez „loaf” înseamnă pâine. La întrebarea legitimă cum se traduce englezescul „meat loaf” nu a răspuns niciodată.
„Matei Cristi11 octombrie 2015, 05:39
nici macar atata nu stii bai turle sorin papagalule ca la paine se spune si loaf in engleza nu doar bread”

În alt comentariu, desigur ne-a servit presupusul citat cu Traian care prin cucerirea Daciei se întoarce în țara strămoșilor săi. La rugămintea să indice coordonatele citatului nu a răspuns niciodată.

Dar cireașa de pe tortul lingvistic vine într-un comentariu pe care îl citez integral:
„Matei Cristi 14 octombrie 2015, 16:48
nu poti sa spui ca FULLIT nu este cuvantul LUNA de zile din moment ce FULLIT inseamna acelasi lucru ca si LUNA si are literele L si U in comun care sunt si cele mai importante”

Să vă explic că sigur nu ați înțeles (nici eu dar voi încerca să dau o noimă aberațiilor sale): deci „geto-gotul-sudezo-lituanianul” FULLIT a dat românescul LUNA (calendaristică). Argumentul? cele două cuvinte au în comun literele U și L, doar că în ordine inversă.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

De zile întregi râd la amintirea acestei penibile tentative de logică, aflată sub demnitatea unui cimpanzeu. Deci, ați înțeles? Românescul „luna” nu vine din latinul „luna” ci din „geto-gotul” FULLIT.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Pe tortul logicii pune altă cireașă senzațională. Dumnealui ne tot cita de pe o pagina de internet a unui lingvist: 
„Matei Cristi 25 iunie 2015, 10:13
da uita iti dau din nou sursa. intra pe www.koeblergerhard.de pe urma da la publication(publicatii) si cauta in lista mai jos o sa gasesti dictionar cu cuvintele traduse din limba gotica in engleza, latina.”

dar iată ce lecție îmi dădea câteva rânduri mai jos:
„Matei Cristi 25 iunie 2015, 12:00
koeblerger asa se numeste este un austriac”

V-ați prins? Pe Koebler Gerhard la botezat Koeblerger Hard.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Sau, știați că „un pic” se zice „umpic”? Știam eu că nu aveți habar de gramatică. Ne învață Matei Cristi:
„Matei Cristi26 iunie 2015, 17:00
bine da stai umpic. [...]”

Dumnealui prezintă toate simptomele unui dacoman adevărat:
- el știe, nu întreabă;
- lipsa celor 7 ani de-acasă este obligatorie;
- logica este la pământ;
- bagajul de cunoștințe tinde spre zero;
- nu ar recunoaște că greșește nici pedepsit cu fierul roșu;
- dar pretinde de la toți restul să fie fără cusur.

Un dacoman nu e prost destul dacă nu e și fudul. Niște penibili. Sau cum foarte plastic i-a caracterizat un coleg de conversație: „Să vorbești de mici erori la dacomani este ca și cum ai vorbi de ușoare probleme de temperament la Jack Spintecătorul”.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

luni, 12 octombrie 2015

Erată la „Un european cu căciulă de tip „DACIC” pe cap a luptat în JAPONIA secolului XII?”

Cu ajutorul unui aliat, AdD lovește din nou! Groaznic! Din păcate, numai în logică și bun-simț. Toate acestea au loc în ultimul lor articol intitulat „Un european cu căciulă de tip „DACIC” pe cap a luptat în JAPONIA secolului XII?”

Se reia tema populației Ainu, care, ați ghicit, este de origine dacică! O fi, n-o fi, să studiem ce zic oamenii...

Ni se prezintă o imagine din Japonia medievală în care niște samurai sunt atacați de niște bandiți, printre care ... un blond! Să vedem:



Io știu ce să zic? În primul, referitor la sursa imaginii, se știe exact despre ce este vorba, totul se află aici în JAPONEZĂ, respectiv în ENGLEZĂ, unde ni se explică clar: „Elegant life of the capital the first time in Yoshimi (Yoshimi) Jiro and, samurai brothers of the story of Saburo Obusuma of martial arts ever. Jiro is attacked by bandits in return that was proceeding to the capital for the coot officers, die entrusted that of his wife and children to Saburo. But Saburo is oppressed the wife and children of Jiro, and pulled away because KUNISHI was Misome the daughter of Jiro, but brings together their daughter instead, KUNISHI is amazed to its ugliness, but ends with a place called, it is the way the current situation one missing part is also available, is also imagined that there was a deployment of additional story. It is famous as a picture scroll depicting the like state of samurai life and battle. Painting in 1295 (1295) is considered to have been produced by the time "Ise new attractions picture poetry contest" (Jingu Chokokan elephants, important cultural property) there is a strong commonality, also the orthodox Yamato-e painting of Kyoto in style of painting that there is a different thing, "Azuma Kagami" 1187 (1187), such as on October 13, Article Ise "Yoshimi Yoritsuna Jiro (Yoritsuna)" see a man named, Jiro Yoshimi of the tales come from this person that there is a theory that there is a possibility that there, this picture scroll from such are also issued opinion to imagine whether that was not painted by order of any of the distinguished person in the Ise region.

Acum, cine este acel presupus personaj blond, la o simplă căutare pe internet, nu știe nimeni sigur, nici măcar în Japonia, prin urmare permiteți-mi să cred că AdD, cu atât mai puțin. Eu, de exemplu, văd în acea imagine un mongol (vezi sabia) chel, în armură de tip japonez, cu o căciulă de tip mongol iar acel păr blond nu este al omului ci blana de la căciulă care are și o coadă. Io știu, precum aceasta?!?



Nu știu, numa' zic... Lăsând la o parte faptul că eu asta cred, poate demonstra cineva că nu este așa? Sau ar trebui să folosesc formularea AdD: „cine nu crede ce spun, o face împotriva tuturor evidențelor și cu siguranță este de rea credință și mai mult decât atât, are interese obscure, orientate împotriva națiunii române și a strămoșilor românilor care au ajuns până în Japonia!”. Parcă, parcă, vă este frică să nu fiți vinovați de asemenea fapte... Mda, cam așa gândesc cititorii și autorii AdD.

Să trecem mai departe în articolul AdD:
Dacă este să asociem alte lucruri misterioase acestei picturi, ar trebui să vorbim despre populația AINU, o enigmă a Japoniei. Despre aceasta, Dicţionarul Grand Larousse, în ediția din anul 1980, menţionează următoarele: “Ciudată populaţie albă din insula japoneză Hokkaido. Grupare etnică stranie, prezentând evidente caractere somatice europide”. Populația albă Ainu, total diferită de japonezi, își pierde rădăcinile în negura timpului, o serie de teorii încercând să îi explice prezența stranie în insulele japoneze. Deși au fost înconjurați din toate părțile de japonezi, au reușit să își conserve identitatea culturală. Astăzi mai trăiesc câteva zeci de mii, majoritatea metisați, dar se spune că mai sunt și vreo 3.000 neamestecați genetic, reprezentând un fel de „piei roșii” ale Japoniei. În condițiile în care și pe teritoriul Chinei au fost descoperite, la Tarim, mai multe mumii antice de europeni (vechi de 2.000-3.000 de ani), cu păr lung blond sau șaten, singura concluzie pe care o putem trage este aceea că știm încă puține despre modul în care populațiile antice s-au mișcat pe teritoriul Europei și Asiei. Oare neamurile traco-geto-dacice, cele mai numeroase din Europa în antichitate, în roirile lor, au ajuns până în China și Japonia? Rămâne ca specialiștii să ne spună mai multe, cândva. Până atunci, luptătorul alb, cu căciulă asemănătoare dacilor, va rămâne o enigmă… [...] P.S. O serie de comentatori supărați au pretins că e o nouă exagerare, că, de fapt, personajul ar fi un mogol (și încă unul de vreo doi metri, după cum arată imaginea!!!) sau orice altceva, numai un luptător cu origini europene nu. Acești comentatori, din ignoranță sau reacredință, ignoră câteva lucruri inportante, care lasă loc liber la orice posibilități: 1. Așa cum spuneam, în Japonia, de peste 2.000 de ani, este atestată populația AINU, o populație cu trăsături europene. 2. În China s-au descoperit mumii de europeni vechi de 2.000-3.000 de ani. 3. Alexandru Macedon și-a dus armatele tracice până în India, acum peste 2.000 de ani. 4. Între China antică și Dacia lui Decebal au existat relații diplomatice. A spus-o un fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Chineze în anul 1995, la București… Doar luând în calcul aceste lucruri, ar trebui să lăsăm loc și altor posibilități decât cele oferite de varianta oficială a istoriei. Asta dacă suntem inteligenți. Dacă nu, nu!

Comentatorii supărați, nu sunt supărați pe teoria propusă, sunt supărați pe nesimțirea autorilor, care nu au bunul simț să caute pe cea mai de bază unealtă aflată la dispoziția celor care caută o informație: Wikipedia. Haideți să cităm din Wikipedia (varianta engleză!) referitor la AINU, cei interesați veți găsi acolo mai multe trimiteri: „Full-blooded Ainu, compared to people of Yamato descent, often have lighter skin and more body hair.[41] Many early investigators proposed a Caucasian ancestry,[42] although recent DNA tests have not shown any genetic similarity with modern Europeans. Cavalli-Sforza places the Ainu in his "Northeast and East Asian" genetic cluster.[43]”. I-auzi! Nici o similaritate genetică cu europenii moderni. Interesant. Să vedem cu ce joc de glezne o dreg AdD.

Iar despre limba AINU, aceeași sursă spune: „Ainu has no generally accepted genealogical relationship to any other language family. (For the most frequent proposals, see Ainu languages.)”. I-auzi! Nu are legătură cu nimic! Deci e ceva local și original. Interesant... Dar am încredere totală că AdD vor încropi ceva frumos și referitor la acest lucru ca să poată dormi liniștiți noaptea.

Și în final ne prezintă ceva și mai interesant, cireașa de pe tort: „Ca o curiozitate, ia uitați o figurină din timpul Dinastiei chineze Tang (secole VII-X). Ce străin au întâlnit de l-au reprezentat așa?”.



Aha, adică să înțeleg că AdD vede acolo un dac cu pileus și barbă? Ia fiți atenți aici ce de căciuli dacice!



Mulțumesc AdD, mi-ați luminat ziua. Deși am râs copios de prostia voastră, situația este tristă. Normal că oamenii care gândesc ca voi sunt nervoși. Aveți tot dreptul să fiți proști să prezentați tot felul de aiureli total lipsite de logică și fără să căutați nici o informație pe subiect dar nu aveți dreptul să jigniți oamenii care vă demonstrează greșite ideile. Asta ține de bun simț și cei șapte ani de-acasă. Sau mă rog ... de lipsa lor.

marți, 6 octombrie 2015

Erată la «Farsorul ,,științific” și teoria romanizării»

Situl protocronist AdD a revenit în forță cu un articol intitulat «Farsorul ,,științific” și teoria romanizării» care spulberă tot ce se știa în materie de lingvistică de-a lungul secolelor și de-a latul continentelor și anume că limba română este de origine traco-dacică și cumva primordială.

Am să încep cu concluzia care este de o simplitate care nu necesită nici o explicație, pentru orice om cu capul pe umeri: din limba dacică nu s-a păstrat aproape nimic, iar puținul rămas nu seamănă cu latina, pe de altă parte, limba română seamănă cu latină atât la gramatică cât și la vocabular. Concluzia este de o simplitate debordantă: limba dacică a fost latinizată și ca urmare a rezultat limba română. Cea mai mare greșeală pe care o fac protocroniștii este faptul că nu au habar de doctrina științifică și anume că acea concluzie enunțată mai sus nu poate modificată în lipsa unei dovezi verificabile, repetabile etc. referitoare la limba dacică. Mai departe, lingvistica este o știință umanistă dar cu mecanisme aproape matematice, putându-se reconstitui mecanismul romanizării. Orice discuție care încalcă aceste două principii este semidocție.

Acesta este esența inculturii dezvăluite în articolul menționat la care mai adăugăm și lipsa cruntă de bun simț a acestor dacomani care se cred superiori profesioniștilor dar le scapă cele mai elementare elemente de educație de bază. Dovezile la toate problemele și întrebările lor se află în incomensurabile cantități de studii științifice multe dintre ele disponibile astăzi online în diverse publicații sau pe situri precum academia.edu. Problema cu acestea este că sunt greu de citit, sunt multe și apoi trebuie trase concluzii la scară mare care necesită alte cunoștințe conexe din istorie.

Acestea sunt principalele două concluzii trase după lecturarea articolului menționat. Să intrăm și să mai analizăm câteva detalii din articol care ne vor demonstra câtă dreptate au autorii.

AdD: „Nici lucrătorii inteligenți din instituțiile academice, care au înțeles de la primul lor contact cu cercetarea că ceva nu este în regulă cu această teorie ciudată, născătoare de etimologii trase de păr ce sugerează o limbă română compusă din împrumuturi.”
VD: Oare de ce alte limbi romanice (franceza, spaniola, engleza) pot fi constituite din împrumuturi și româna nu?

AdD: „Obstacolul principal în calea renunțării la romanizare este hoarda de profitori de pe urma acesteia, pe care noi i-am numit ,,farsori «științifici»”.”
VD: La care noi adăugăm hoarda de jurnaliști care se dau mari cunoscători ai istoriei dar nu sunt în stare să poarte un dialog documentat, printr-un limbaj respectuos.

AdD: „Din cauza lor cercetarea în lingvistica autohtonă a pornit de pe fundamente greșite, ajungând azi să bată pasul pe loc. Ei sunt o categorie de inși cu funcții birocratice ce îndeplinesc în instituțiile oficiale același rol ca și politrucii în organizațiile de partid: nu de cercetători, ci de propagandiști. Politrucii propagau ideologia comunistă. Farsorii ,,științifici” propagă dogma romanizării.”
VD: Cine îi împiedică pe acești dacomani să scoată mari lucrări care să revoluționeze subiectul și să fie recunoscuți de către comunitatea internațională dacă în opinia lor cea românească are interese oculte? Răspunsul este simplu: impotența, incultura și lipsa bunului simț. Nimeni nu poate purta un dialog cu ei și nici nu au pe ce să discute.

AdD: „Pentru ei, revenirea la adevărul despre originea traco-dacă a limbii române ar fi o adevărată catastrofă.”
VD: O banală formulare pseudojurnalistică care nu poate fi susținută cu dovezi concrete ci numai prin indemonstrabile teorii ale conspirației.

AdD: „Trebuie să recunoaștem, birocrații aceștia nu au vocația cercetării. Dacă ar fi avut-o, și-ar fi pus niște întrebări și ar fi căutat răspunsuri.”
VD: Acești „birocrați” au scris cărți cât nu vor citi acești protocroniști în 10 vieți.

AdD: „Dar misiunea lor de agenți de influență ai romanizării și-o îndeplinesc cu brio.”
VD: După cum spuneam mai sus: teoria conspirației este singurul argument necesar și suficient în viziunea lor.

AdD: „Aidoma harpiilor din mitologie, care pângăreau cu excrementele lor hrana pământenilor pe care aveau ciudă, farsorii ,,științifici” atacă și pângăresc ideile și personalitatea celor ce pun la îndoială dogma romanizării.”
VD: Aici se dovedește foarte clar lipsa de educație cu iz științific a acestor personaje, ei victimizând printr-un atac la persoană. Situația este în fapt alta: dacă vreun profesionist atacă ceva, va ataca ideile lor, un om de înaltă ținută științifică nici nu va băga în seamă personalitatea unui astfel de incompetent deoarece acesta din urmă își dezvăluie impotența intelectuală din prima propoziție. Nici nu trebuie să-i asculți teoria.

AdD: „Primăvara dacică nu i-a luat prin surprindere. Erau și înainte unele încercări timide de a vorbi de continuitatea între limba geto-dacă și cea română, pe care farsorii le anihilau în fașă. Surpriza a venit însă de unde nu se așteptau. Tinerii români au manifestat un interes deosebit pentru strămoșii noștri reali, geto-dacii. Asta îi deranjează rău pe cei ce vor să vegetăm în minciună și superficialitate. Dorul tinerilor de profunzime îi sperie. Vreme de un sfert de veac le-au oferit tot felul de îndemnuri spre distracții ușoare, spre vulgaritate și pustiu sufletesc. Și deodată descoperă că neamul dacic se ridică, ca pasărea Phoenix din cenușă, exact în momentul când l-au crezut înfrânt și au început să facă din el preș de șters picioarele.”
VD: Minunate cuvinte, păcat că sunt doar literatură.

AdD: „Și atunci, ca să terfelească acest dor de strămoși al românilor, farsorii se grăbesc să-și îndeplinească misiunea de „harpii științifice” pe internet, la televizor, în ziare și edituri.”
VD: După cum am spus mai sus: lucrări științifice acceptate de comunitatea internațională sunt peste tot pe internet. Vezi periodicele științifice, academia.edu etc. La televiziune dacomanii nu vor accepta niciodată un dialog cu un înalt om de știință deoarece știe că nu are nici o șansă. De unde știu asta? Deoarece dacă ar fi vrut ar fi făcut-o. În schimb dacomanii nu scot decât dovezi care pot fi aruncate peste gard fără contact direct. Este mai sigur așa. În plus, comentariile care aduc contraargumente teoriilor protocroniste de pe siturile lor sunt moderate și nu văd lumina zilei niciodată. Mai adăugăm și aici nenumăratele discuții de pe forumuri unde de multe ori au fost reduși la tăcere, discuții care desigur că nu le devoalează și chiar îi rog pe protocroniști să mă provoace spunând că nu este adevărat. Și da, rânjesc în timp ce am scris această ultimă propoziție.

AdD: „Cum îl recunoști pe farsorul ,,științific”?
La prima vedere, este greu să-l identifici. Are echipamentul complet al unui pușcaș marin „științific”. Poartă mască de cercetător. Are patalama de doctor în științe. Titlu de profesor universitar. Câteva cărți și un site pe internet. Armele lui sunt manualele alcătuite de părinții romanizării. Unul mai gros și mai mincinos decât altul. De obicei stă la pândă în umbra unei catedre universitare, în biroul unei edituri sponsorizate de stat ori sub aripa călduță a unei cloști academice care scoate pe bandă rulantă noi generații de romanizatori.

VD: Discurs pseudojurnalistic. La fel dacomanii se bazează exclusiv pe cărți dacomane. Un ipocrit nu are dreptul de a combate un alt presupus ipocrit.

AdD: „Îl recunoști însă ușor când deschide gura. Are alergie la daci. Orice cuvânt de bine spus despre aceștia îi provoacă o stare de furie irațională. Nu admite discuții constructive. Tonul său este superior. Discursul autoritar. Dar autoriatea sa nu se bazează pe argumente, ci pe funcția ocupată în cadrul congregației ce conservă teoria romanizării. El consideră că nu merită să vorbești cu daciștii de la egal la egal. Aceștia sunt inferiori. Chiar dacă au, ca și el, o diplomă de licență, un titlu științific, sunt profesori universitari și autori de studii și cărți. Asta nu contează. Ei sunt inferiori, numai pentru că se ocupă de istoria dacilor.”
VD: Dacomanul are alergie la romani. Dacomanul consideră oamenii de știință inferiori (așa cum singuri au spus mai sus, deși au mai mulți ani de școală decât dânșii și mai multe cărți scrise decât au citit dumnealor). Un ipocrit nu poate deturna un alt presupus ipocrit.

AdD: „Farsorul ,,științific” este convins că numai el deține adevărul. Ceea ce îi permite să-și bată joc de valorile noastre naționale. Conform lui, românii continuă să se refere la mituri depășite. Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne descotorosim dacă vrem să intrăm în Europa. Mihai Viteazu a fost un aventurier. Vlad Țepeș, un monstru sângeros. Patriotismul e o toxină. Dorul de adevăr, o prostie. Românii trebuie să-și creeze noi mituri identitare legate de globalizare. Adică ,,ubi bene, ibi patria”. Într-un cuvânt, răstălmăcește și întoarce totul pe dos, așa încât albul să pară negru, valoarea viciu iar măreția josnicie. Mistificând istoria și batjocorindu-ne strămoșii, noii ,,stâpâni” ai sufletelor noastre vor să trezească scârba tineretului pentru valorile naționale, pentru înaintași, și în final, o scârbă cosmică pentru țara lor și pentru ei înșiși.”
VD: Aici tind să le dau dreptate pe jumătate, în sensul că a apărut recent un nou soi de semidocți, așa numiții demitizatori care într-adevăr, privesc lucrurile precum în citatul mai sus menționat dar greșeala este identificarea acestora cu oamenii de știință. Nu. Demitizatorii nu sunt oameni de știință ci creatori de literatură. Adică exact ceea ce sunt și dacomanii. Din nou: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Limbajul
Există și la farsorii ,,științifici” o ierarhie. Cei de elită vorbesc limbă de lemn a științei dogmatice. Ei diriguiesc instituții și dau interviuri. Stau mai mult în prezidii și în ședințele unde se împart tichiile de doctor honoris causa. Apoi există cohortele. Din care fac parte inși destul de inteligenți, dar cu șira spinării gelatinoasă. Împăcându-se cu destinul de slugi ai purtătorilor de tichii, ei se prefac în niște simpli culegători de citate din pontifii romanizării. Aceștia nu au un limbaj propriu: ei ori își imită stăpânul, ori adoptă limba ștearsă a manualelor din care își pescuiesc citatele. Între elită și pescuitorii de citate există un corp de forțe speciale. Cei chemați să lupte cu dacomanii. Care acționează după principiul: scopul scuză mijloacele. În discursurile lor veți întâlni căderi spectaculoase de la un limbaj savantlâcos la unul ca la ușa cortului.”

VD: Oameni de știință (din orice ramură științifică) au un limbaj propriu pentru a se putea înțelege între ei indiferent de naționalitate și timp. Dacă unor oameni li se pare neinteligibil limbajul nu ar trebui să îl acuze ci să îl învețe. Apoi să arunce cu noroi în stânga și în dreapta. Pe de altă parte iată și dacomanii se coboară la nivelul lor și chiar mai jos prin lipsa acută de bun simț. Păi domnilor dacomani, dacă le sunteți atât de superiori acestor posesori ai unei limbi de lemn, domniile voastre în incomensurabila voastră înțelepciune și infinita cunoaștere vă coborâți la nivelul lor? Da. Deci, un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: ”Metoda
Marea tragedie a farsorilor științifici e că teoria romanizării, pe care o apără cu disperare, nu are argumente științifice. De aceea, orice mijloc este bun pentru a induce publicul în eroare.
Dar metoda lor preferată cu care ,,dovedesc” romanizarea este discreditarea oponentului.
[…]
El își atacă oponentul după principiul tuturor manipulatorilor: „Neagă vehement, spune orice bizarerie, zăpăcește cititorul; până acesta își va veni în fire, dacistul este anihilat.””

VD: Și care ar fi alternativa la această supoziție? Să iei întregul aparat lingvistic și să-l reciți de fiecare dată când un dacoman se trezește mai deștept ca Papa? Păi eu nu am văzut urmă de argument științific în articolul de mai sus ci doar discreditare printr-un limbaj de mahala. Deci? Un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Or, arsenalul de bizarerii al farsorului ,,științific” e nespus de bogat. Cred și eu: în 150 de ani, în care dogma romanizării a stăpânit lingvistica națională, clișeele de inducere în eroare s-au înmulțit și perfecționat. De aceea, când este vorba de discuții cu adevărat științifice, farsorii tac mâlc. Dar când trebuie discreditat un dacist, le merge gura ca morișca. Căci o altă regulă a farsorilor glăsuiește: „Nu te apuca să combați dacistul pe teritoriu științific, poți pierde bătălia; atrage-l în mlaștina vorbelor deșarte, aici noi suntem în apele noastre.” În glodul vostru, precizăm noi.”
VD: Încă mai aștept un minim de argument științific din partea dacomanilor.

AdD: „Pentru asta, folosește diferite strategii ale diversiunii ,,științifice”. Cea mai sigură este distragerea atenției de la problema reală a romanizării – lipsa de argumente științifice – și înlocuirea lor cu diferite jonglerii. Asta când custodele romanizării este o fire elegantă. Dar de cele mai multe ori, farsorul mută discuția de la subiect spre persoana oponentului, căutând s-o înnoroieze cu mijloace ce nu au nimic cu polemica științifică. ,,Prost”, ,,analfabet”, ,,pușlama”, ,,vacă”, ,,bou” sunt doar câteva perle ,,științifice” cu care se susține romanizarea. Iar termenii de specialitate amestecați cu insultele sunt meniți să creeze confuzie. Pentru ca cititorul să nu observe discrepanța dintre kilotonele de maculatură scrise despre romanizare și lipsa totală de dovezi care s-o susțină.”
VD: Și cu toate acestea, comunitatea internațională continuă să recunoască doar munca oamenilor de știință. Oare de ce? Deoarece un ipocrit nu are dreptul să combată alt presupus ipocrit.

AdD: „Amplificat de negații și limbaj vulgar, mesajul subliminal al farsorului sugerează că nu-i șade bine unui tânăr modern să se intereseze de istorie și spiritualitate. ,,Să lăsăm asta pe seama specialiștilor”. Adică pe seama specialiștilor în măsluirea istoriei. Un tânăr ideal pentru farsor este cel ce aleargă după distracții și bani și pe care-l doare-n cot de valorile neamului. Cum iei o carte în mână și descoperi că ,,specialiștii” întorc istoria pe dos, cum devii imediat ,,prost”, ,,analfabet” ,,pușlama”,,vacă” și ,,bou”.”
VD: Încă aștept o urmă cât de fină de limbaj cu iz științific din partea dacomanilor ca să pot spune și altceva în afară de: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Denigrarea oponentului și tonul agresiv trebuie să suprime impulsul normal la un tânăr inteligent de a se revolta împotriva unei dogme antiștiințifice. Într-un cuvânt, ținta discursului unui farsor ,,științific” nu este luminarea tinerilor, ci îndobitocirea lor.”
VD: Care a fost până acum subiectul articolului dacoman? Combaterea teoriei romanizări? Nuuuu. Combaterea profesioniștilor. Concluzia? Un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Citind articolul unui dacist, simți că autorul chiar este pasionat de ceea ce scrie și caută să dovedească cu argumente adevărul pe care el l-a descopeirit după lungi și dureroase căutări. Aici domnește claritatea și dorința de a cunoaște. Dar când citești comentariile critice bolduite ale farsorului este ca și cum ai intra într-o ceață otrăvitoare ce te sufocă cu negații și confuzie.”
VD: Haha! Îl invit pe orice dacoman să spună asta oricărui om de știință de oriunde: pasiunea este argument țtiințific. Penibil domnilor! Și în plus: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Cei care resping romanizarea sunt ,,săraci cu duhul”.
Adică, dacă el crede în teoria romanizării, este în mod automat un adevărat bogătaș în plan spiritual, iar cei care o pun la îndoială, chiar dacă vin cu argumente, sunt ,,săraci cu duhul”.”

VD: Dacomanii după ce că sunt inculți și lipsiți de bun simți sunt și penibili. Expresia „sărac cu duhul” nu înseamnă inferior spiritual. Ci cu totul altceva. Căutați în dogma creștină ce înseamnă această expresie. Prin urmare, dacă cineva a spus așa ceva, înseamnă că dacomanii au ratat finețea și eleganța cu care se râde de ei. Deci: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: ,,Dacii au învățat latina de la romani în băile de la Sarmizegetusa lui Traian”.
VD: Nu comentez acest aspect. Dacă dacomanii cred că asta înseamnă romanizare în teoriile ștințifice nu ai cum discuta cu ei. Ei nu cunosc altceva. Prin urmare: un ipocrit nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „Odată, într-un orășel din provincia Torino, am organizat pentru intelectualii italieni o serată consacrată lui Eminescu. Nimeni nu auzise până atunci de el. S-au citit poeziile lui în patru limbi: italiană, franceză, rusă și română. Când am citit în română O, mamă…, în sală s-a lăsat o liniște mormântală. Tăcerea a durat câteva clipe și după recitare. Apoi italienii au început să comenteze limba noastră, dar nici unul n-a zis că se aseamănă cu italiana sau că este romanică. Pur și simplu nu știau unde s-o încadreze.”
VD: În concluzie, auditoriul este un grup de idioți dacă nu au habar atât de general unde să încadreze limba română. Acesta este argument?!? Pentru unii da. Dar aceștia sunt niște ipocriți și nu au dreptul să combată alți presupuși ipocriți.

AdD: „Convingerea de beton a istoricilor oficiali că legionarii ne-au romanizat ,,rapid” și ,,ireversibil” este infirmată chiar de un urmaș al romanilor, Carlo Tagliavini: ,,Din punctul de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se rețină două lucruri: noțiunea de romanitate a fost o noțiune esențial politică, iar romanii nu și-au propus nicicând o asimilare violentă a populațiilor supuse, și nu au încercat nicicând să-și impună limba lor”.”
VD: Întrebarea de 10 puncte este ce înseamnă rapid și ce legătură are dorința de impunere cu adoptarea. Aici este ipocrizia unuia care nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Păstrez în arhiva mea o pagină dintr-un manual de limba italiană pentru clasele elementare, unde scrie în legătură cu cotropirile Imperiului roman: ,,unele popoare s-au romanizat, altele nu”.”
VD: Vreau să văd acest manual. Tot citatul, titlul, anul, editura, pagina. Până atunci, un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Un școlar isteț va întreba: ,,De ce unele popoare s-au romanizat iar altele nu?”
Este o întrebare esențială pentru un om care gândește.
Parcă-l văd pe dascălul italian zicându-i iritat: ,,Bertuccio, nu pune întrebări nelalocul lor.”
Clasa va râde. Iar Bertuccio cel isteț va trage concluzia că s-au romanizat popoarele care nu aveau limbă și vorbeau doar prin semne și urlete. Iar cei care aveau limbă nu s-au romanizat.”

VD: Vreau să văd acest dialog într-un context real și neregizat. Altfel, a vorbit doar un ipocrit care nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „Prin fraza ,,limba latină… limba unei culturi superioare se impune” cam asta ni se sugerează. Iar când DEX-ul ne spune că avem o limbă alcătuită din împrumuturi, el vrea să ne convingă că suntem un neam lipsit de simțul creativității și al valorilor; avem doar simțul imitației.”
VD: Oare de ce aceste discuții nu se poartă în Italia, Franța, Spania, Portugalia, Anglia etc.? Din cauză că un ipocrit dorește să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „O teorie care-mi transmite un asemenea mesaj nu poate fi științifică. Este clar că-i născută din rațiuni politice și susținută de farsori din motive de carierism și comoditate.”
VD: Normal. Dar un discurs pseudojurnalistic care doar combate și nu demonstrează nimic este de o ținută științifică care provoacă lacrimi. Stimabilă dnă/dră ipocrită nu vă e jenă să încercați să combateți un presupus ipocrit?

AdD: „Dar trebuie să-i înțelegem pe farsori. O teorie falsă nu poate fi susținută decât prin impostură și artificii, prin sofisme și jonglerii.”
VD: Din ce am citit până acum fraza parcă se referă la dacomani.

AdD: „Iată un exemplu de sofism menit să amețească publicul neavizat: ,,Limba română, prin elementele latine moștenite, dovedește că cei care au adus latina în Dacia știau foarte bine latinește”.” Vă atrag atenția că nu vorbește femeia de serviciu a Universității, ci un profesor de la catedră! Care îi învinuiește pe daciști că îndrugă nonsensuri!”
VD: Tot nu s-a demonstrat ce nu este în regulă aici.

AdD: „Dacă un dacist ar spune: ,,Limba română, prin rădăcinile sale proto-indo-europene, dovedește că dacii vorbeau o limbă traco-dacă cu rezonanțe latine”, farsorul ,,științific” ar sări în sus, strigând că fac afirmații nefondate.”
VD: Reiau: nu avem cunoștințe cum arăta limba dacică, nici vreo altă limbă proto-dacică, limba română seamănă cu limba latină, în alte părți romanizarea este un fapt recunoscut. Deci care este problema? Problema este că un ipocrit încearcă să combată alt presupus ipocrit.

AdD: „Dar în timp ce rădăcinile proto-indo-europene au fost scoase în evidență de Mihai Vinereanu în al său Dicționar Etimologic al Limbii Române, farsorul chiar n-are nicio dovadă, când afirmă nonsensul de mai sus.”
VD: Sunt foarte provocat să comentez pe marginea valorii cărților dlui Vinereanu dar nu am s-o fac deoarece o asemenea combatere se face în bibliotecă nu pe un blog în 3 rânduri, fapt pe care dacomanii nu îl înțeleg și din această cauză rămânem la: un ipocrit dorește să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: ”Eu aș zice că cel mai mare viciu al farsorilor noștri ,,științifici” este lipsa crasă de simț al ridicolului. Adică dacii s-au luptat pe viață și pe moarte împotriva romanilor, apărându-și identitatea națională. Decebal s-a sinucis pentru a nu trăi umilința de a fi târât din urma carului de triumf al lui Traian. Iar între anii 106 și 271, au avut loc 23 de războaie și revolte ale dacilor împotriva romanilor , până aceștia au fugit din Dacia, înainte de soroc și cu coada între vine. Dar tu, ditamai profesor universitar, afirmi cu aroganța celui ce se crede unicul om de știință din Univers că dacii nu aveau motive să nu accepte identitatea romană.”
VD: Aici este toată problema și în acest loc se dovedește toată incultura dacomanilor. În primul rând, ei nu înțeleg ce înseamnă romanizare. Ei consideră greșit că romanizarea înseamnă abandonul total al elementelor de cultură și civilizație dacică și înlocuirea lor cu cele de factură romană. Pe de altă parte ei o tot dau cu cei 165 de ani de ocupație pe 14% din teritoriu. Aceste cifre sunt absolut aberante. Romanizarea începe mult înainte de cucerire (vezi dovezi arheologice în cantități industriale pe academia.edu sau în orice repertoriu arheologic românesc) și pe un teritoriu mult mai mare de 14%. În acest ARTICOL, de pe prezentul blog, puteți vedea că orice cifră sub 38% este o aberație cruntă.

AdD: „Posibil că dacii voștri din teoria romanizării nu aveau motive, pentru că voi le atribuiți bizareriile voastre romanizatoare. Dar dacii cei adevărați, din realitatea istorică a antichității, aveau o mulțime de motive.”
VD: Da, doar că atunci când romanii din realitatea antichității din Provincia Dacia avea niște adevărate metropole din marmură, dați-mi voie să cred că avea motive să se teamă și să asculte de stăpân, pe limba stăpânului.

AdD: „Când un dacist aduce argumente incontestabile că dacii nu puteau fi romanizați în 160 de ani, în timp ce nu au romanizat alte popoare unde au stat mai mult, cum ar fi Grecia, Palestina sau Britania, farsorul îi răspunde pe un ton superior: ,,Nu contează anii de ocupație. Dar contează mai presus de orice numărul romanilor, care s-au stabilit în regiunea respectivă. Foarte puțini în Marea Britanie, foarte mulți în Dacia”.”
VD: Când unui dacoman i se spune că romanizarea a durat undeva înspre 800 de ani în total începând mult înainte de cucerire și terminând mult după retragerea Aureliană iar teritorial între Tisa, Prut și Marea Neagră, desigur că sare ca ars. Dar din singurul motiv că este prea incult să cunoască realitatea istorică și atenție că nu folosesc cuvântul adevăr ci realitatea care se reflectă indiscutabil în repertoriile arheologice românești. Și nici nu poate realiza că un ipocrit nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „O zice cu atâta siguranță, ca și când ar fi condus el însuși recensământul romanilor din aceste provincii și ar fi constatat că în Britania erau prea puțini ca să fecundeze toate femeile. Pe când în Dacia producția de pui ,,romanizați” a fost semnificativă tocmai datorită numărului mare de masculi de prăsilă. Săracii romani din Dacia! La ce muncă sisifică i-au supus romanizatorii! Încât te întrebi: când își mai îndeplineau bieții masculi obligațiile de legionari, dacă se tăvăleau tot timpul prin paturile dacelor, prin lanurile de grâu și stogurile de fân, într-un cuvânt, pe unde apucau, ca să-și realizeze cu succes programul zilnic de însămânțare?”
VD: Chiar există recensăminte antice la propriu și moderne la figurat, ale teritoriului, populației și corpului militar roman din Provincia Dacia. Sunt unii care își bat capul cu asta. Pariu că nu aveți habar de ele?

AdD: „Este chiar ciudat că tratatele de istorie din antichitate nu pomenesc nimic despre eroismul legionarilor pe tărâmul fecundării dacelor?!”
VD: Sugestie către dacomani. Căutați termenul de „hasta pura” în Provincia Dacia. Nu știu, zic și eu, vedeți ce găsiți pe Google și apoi imaginați-vă ce puteți găsi în cărțile de specialitate. Dar hei! Ce contează? Important e ceea ce crede un ipocrit nu ceea ce este cu adevărat adevărat, ca să zic așa…

AdD: „Farsorul este atât de rupt de realitate, încât nu-și dă seama cât de ridicol este când afirmă că din aceste împreunări rezultau, ca de pe banda rulantă, bebeluși gata ,,romanizați”, care știau numai latina. Ca și cum femeile dace erau mute. Nu m-aș mira dacă farsorul ar zice că li se punea un căluș în gură, ca o măsură sigură pentru producția calitativă a romanizării. Imaginea dacelor cu prunci în brațe și căluș în gură este așa de comică, încât nu te poți abține să nu râzi. Dar farsorul, iritat, îți dă imediat replica ,,științfică”: ,,Asta nu-i o manieră serioasă de a discuta acest subiect!” Adică a spune prostologii pe tema fecundărilor colective și despre mame mute, care nu și-au putut transmite limba geto-dacă propriilor odrasle, este o manieră serioasă. Iar dacă eu, în virtutea unui normal simț al umorului, râd de aceste prostologii, atunci ,,nu e o manieră serioasă de a discuta acest subiect”.”
VD: Ca și alți semidocți, dacomanii nu au nici cunoștințele necesare pentru a înțelege aceste mecanisme, nici simțul timpului, pentru a realiza că latinizarea limbii nu s-a petrecut de la Traian într-o generație.

AdD: „Interzicerea de a râde este un fenomen propriu regimurilor despotice.”
VD: Nu este nici un regim despotic deoarece și de partea cealaltă a gardului se râde de incultura dacomană și vă asigur că sunt glume mult mai fine și mai elegante. Vezi un exemplu minunat AICI.

AdD: „Or, în teoria romanizării chiar există despotism. Agresivitatea cu care sunt insultați daciștii este un veritabil despotism ,,științific”. Farsorii încearcă din răsputeri să ne interzică să râdem de inepțiile lor, de lipsa de autocritică și mai ales de monumentul gândirii lor antiștiințifice care este DEX-ul, pe care editorul Dumitru Ioncică l-a numit inspirat ,,copilul infirm al Academiei Române”.”
VD: Vreau citat cu coordonate complete. Aud?

AdD: „Gheorghe Asachi are un desen Dochia și Traian după o litografie de Hofman și Schiavoni, unde împăratul roman îi face curte distinsei zâne dace pe fundalul unui peisaj muntos, dând astfel semnalul împreunărilor masive atât de dragi romanizatorilor.
Este o alegorie a romanizării.”

VD: Ioi! Un alt argument științific imbatabil răsărit din tabăra dacomană.

AdD: „Dar când mi se oferă imaginea falsă a iubirii dintre o focoasă domniță dacă și un homosexual roman, parcă văd înaintea mea nu o alegorie ci o farsă grotescă.”
VD: Grotesc este faptul că această alegorie este privită drept argument științific.

AdD: „Iată, o farsă grotescă este însăși teoria romanizării. Adevărul e că ea nu a avut loc, așa cum n-a avut loc împreunarea dintre domnița Dochia și pederastul Traian.”
VD: Mai țineți minte mai sus că dacomanii acuză profesioniștii că urăsc dacii? Cu ce este mai bun un dacoman care urăște romanii? Cu ce este mai bun un ipocrit care dorește să combată un alt presupus ipocrit?

AdD: „Alt argument forte al farsorului ,,științific”: ,,Idealul multora dintre supușii Romei era să devină civis romanus, căci asta le aducea o mulțime de înlesniri”.
Lipsit de simțul umorului, farsorul nu-și dă seama că și această afirmație declanșează imagini grotești. Nu cumva își închipuie că badea Gheorghe și lelea Ioana din creierii Munților Apuseni sau de pe malul Prutului își pierduseră somnul de grija de a deveni ,,civis romanus”? Oare ce mulțime de înlesniri or fi dobândind, odată cu acest statut, țăranii din cătunele uitate de lume, pe unde nici nu ajunsese picior de roman? De un lucru sunt sigură: cea mai mare înlesnire pe care romanii ar fi putut s-o aducă dacilor era să-și ia cât mai repede tălpășița din Dacia, să nu le mai fure sarea și aurul, să nu le ia flăcăii și să-i ducă în lumea albă, ca să prade alte neamuri pentru desfrânații din Senatul roman, și de unde multora le venea acasă doar numele.”

VD: Eu doar întreb, fără a avea un răspuns de oferit: oare ce căuta familia regelui Pieporus la Roma (CIL, VI, 1801)? O fi într-un fel sau altul o formă de romanizare? Nuuuuu, bineînțeles că nu!

AdD: „Farsorul învinuiește daciștii că „bat câmpii”, când scot în evidență trăsăturile pozitive ale dacilor. Dar nu se vede pe sine cât de penibil este când aduce elogii Romei și limbii latine și ridică în slăvi mândria de a fi roman și de a avea o obârșie atât de onorabilă, de nobilă.
Parcă dacă ne tragem din daci este mai puțin onorabil.”

VD: Este un enunț pseudojurnalistic și penibil. Nimeni nu din corpul istoricilor profesioniști nu susține așa ceva.

AdD: „Parcă faptul că Roma se afla în maximă expansiune îi încălzea cu ceva pe dacii de la plug, de la stână și de la stative. Sau pe cei ce-și vedeau fiii măcelăriți, femeile violate și avuția furată. Nu cred că dacii îi admirau pe violatorii țării lor. Îl poate admira pe ocupant doar un laș care nu are nimic sfânt. Sau un mankurt rupt de rădăcinile strămoșilor. Ori un farsor ,,științific” care și-a vândut inteligența pe un blid de linte.”
VD: Vezi mai sus întrebarea despre familia regelui Pieporus.

AdD: „Este clar că în tabăra romanizatorilor s-a creat acum o stare de confuzie. În secolul al XIX-lea, când au oficializat teoria romanizării, nici în cele mai urâte coșmaruri nu-și închipuia nimeni că va veni epoca internetului, când tinerii curioși se vor documenta despre daci în această mare bibliotecă virtuală. Și își vor folosi cunoașterea limbilor citind cărțile savanților străini despre civilizația și cultura preistorică a țării noastre.”
VD: Eh, să nu exagerăm acum cu cât și cum se documentează acești tineri și ce valoare au informațiile lor. Dacă răsfoiți AICI sau AICI erata de la celebrele filme „Adevărul despre daci”, veți vedea dovezi bazate pe citate inventate, sau preluate din romane etc. care spun totul despre înalta ținută științifică a acestor luptători pentru adevărul istoric. Și acum va veni celebra replică: ei, nah, or greșit și ei puțin acolo. Nu stimabililor! Jumătate sunt prostii! Și nu prostioare ci catastrofe!

AdD: „Cu mult dispreț și agresivitate, romanizatorii îi numesc ,,frustrați”, ,, ignoranți”, „dacopați”.”
VD: Nu. Singurele acuze sunt incultura și lipsa bunului simț.

AdD: „Cu un limbaj de mahala nu aperi deloc romanizarea. Ci o discredutezi arătând că ai nimerit întâmplător la catedra universitară. Iar adevăratul ei titular este șomer ori a plecat în străinătate să lucreze pe șantiere, ca să-și întrețină familia, în loc să sporească cu geniul său averea spirituală a țării. Iar în locul lui un vierme mediocru aruncă cu glodul gândirii sale limitate în puținii temerari pe care-i mai are neamul nostru. Ca să-i alunge și pe aceștia din țară.”
VD: Deci, cei care acuză pe cei care folosesc un limbaj licențios o fac printr-un limbaj licențios. Nu vi se pare a fi un război între un ipocrit și un presupus ipocrit?

AdD: „Când îl auzi zicându-ți „prost”, „diletant”, „ignorant”, „pușlama”, „neprofesionist” și că „știi puțină istorie”, nu-l crede. În gura farsorului, cuvintele n-au valoare.”
VD: Dimpotrivă nu asculta de cel care îți spune să te ferești de cei care te fac să-ți astupi urechile. Ascultă de cel care îți oferă informațiile verificabile. Că de vorbărie e în stare orice ipocrit care dorește să combată un presupus ipocrit.

AdD: ”Răspunde-i cu demnitate: „Tocmai de asta mă interesez de strămoși, ca să știu mai multă istorie. Și cu cât îi cunosc mai mult pe daci, cu atât mai puțin cred în romanizare. Refuz să cred într-o teorie ce-mi impune minciuna drept adevăr. Refuz să cred în ea numai de frica discreditării. Ori pentru că-i oficială. Îmi asum libertatea de a alege între teoria oficială și Adevăr.””
VD: Adică un Adevăr care se bazează pe citate inventate și pe romane istorice. Pricepeți dragi dacomani de ce sunteți penibili? Vă bazați pe, repet, citate false și romane, pentru a susține o teorie pe care aveți impertinența să o denumiți Adevăr, cu A mare și vă mirați că nu sunteți luați în seamă? Când veți produce primul articol acceptat într-o mare publicație străină, veți avea dreptul să spuneți că alții nu au dreptate. Și să folosiți limbaj trivial, niciodată, dacă sunteți oamenii care tot spuneți că sunteți. Dar până acolo e drum lung, ani grei de școală, zeci de articole de publicat și mă tem că nici o șansă.

vineri, 26 iunie 2015

Erată la „A plecat un dac de pe Monumentul de la Adamclisi…”

        A mai fost un moment când am pățit asta. La citirea unei propoziții de pe situl AdD am scăpat exclamația „Aoleu”! S-a întâmplat în timp ce parcurgeam fugitiv textul unui nou articol și anume: „A plecat un dac de pe Monumentul de la Adamclisi…”.
        Vă rog concentrați-vă puțin la următorul paragraf: „Acest monument numit și „Columna lui Traian de provincie”, poartă la partea superioară o statuie asemănătoare cu un trofeu roman, dar care este posibil să reprezinte chiar divinitatea geto-dacă, un zeu războinic fără de chip.”. Aoleu! AdD a introdus un nou element în panoplia zeităților geto-dace. Nu că așa ar fi ci pentru că așa vor ei. Le place conceptul, îl implementează inginerește. Ce contează că nu există argumente, ce contează că pe acel trofeu pot fi recunoscute gladiusul, centura, armura, scuturile, toate elemente romane. Nu domne' ăla este, stai cum or zis, „un zeu războinic fără de chip”. Și fac pariu că știu și de unde vine. Din Game of Thrones. Știți zeitatea lu asasinu' ăla șmecher, nu? Defapt nu mere că ăla avea prea multe chipuri. Dar hei cine-și bate capul cu așa detalii?!? Eh, dar tot demersul este de înțeles: succesul atrage succes. Cum să nu te freci puțin de un film cu așa priză la public, că sigur se lipește ceva și de tine. La fel și cu Lupul Alb.
        Milă, milă mare și pentru autorii AdD și pentru cititorii care urmăresc așa ceva cu sincer interes.
        De restul articolului nici nu mai are rost să vorbesc. Propoziția asta o făcut toți banii.

miercuri, 29 aprilie 2015

Un nou articol pe frontul dacoman: „Dacii reali erau mult mai puțin tulburători decât vor dacomanii să credem”

        Un nou articol din presa digitală românească analizează succint și demontează simplu marile greșeli ale dacomanilor. Citez puțin din el pentru a vă face poftă:

        „Cu aproape 2500 de ani în urmă, Herodot ne spunea că geții sunt „cei mai drepți și mai viteji dintre traci". Astăzi, apar pe Facebook și pe bloguri dubioase tot mai mulți adevărați urmași ai regelui Burebista, care ne asigură că, de fapt, geții erau cei mai frumoși, cei mai deștepți și aveau cele mai multe perechi de ouă nu numai dintre traci, ci dintre toate neamurile care-o ardeau prin Europa în Antichitate. Adică ce s-o mai dăm cotită, România a fost, pe vremea când era locuită de băieții cu cușmă pe cap și cu brânza-n gură, centrul pământului!
        Pentru toți cei dornici să devină patrioți daci adevărați, recomand documentarul Dacii – adevăruri tulburătoare, publicat pe Youtube în martie 2012, care a depășit deja 1 400 000 de vizualizări. Acolo, ai toate șansele să fii tulburat istoric de un absolvent de Medicină și Farmaceutică (Napoleon Săvescu) și de un general în rezervă, fost ministru al Apărării Naționale în guvernul Văcăroiu (Nicolae Spiroiu).
        Conform principiului latin (învățat pe șestache tot de la daci) audietur et altera pars – adică hai să vedem ce zic și ceilalți, istoricii adevărați – am vorbit despre strămoșii daci și contemporanii daciști cu profesorul Vasile Cotiugă, lector universitar la Facultatea de Istorie din cadrul Universității A. I Cuza din Iași, doctor în arheologie preistorică, autor (în colaborare cu Marius Alexianu), al unei lucrări intitulate Geţii şi dacii în izvoarele scrise în greacă şi latină, apărută la Iași, în 2001.
        Vom lua, pe rând argumentele daciștilor și vom vedea ce părere au istoricii despre ele:

[...]

- Mitul dacului avansat filosofic și științific
- Mitul istoricilor malefici care, împreună cu autoritățile, vor să ascundă adevărul cutremurător despre daci
- Mitul romanilor care au trecut tiptil pe aici, fără să influențeze cine știe ce
- Mitul limbii dacice din care se trage latina
- Mitul poporului dac care a uimit până la uluire toți străinii care au avut contact cu el

[...]”


        Dacă articolul v-a stârnit curiozitatea, vă invit să îl citiți în întregime AICI

luni, 13 aprilie 2015

„Damblaua conspiraţiei permanente”

      Doresc să semnalez apariția unui ARTICOL care subliniază extrem de bine unele probleme abordate în cadrul acestui blog. Aș vrea să fac o singură precizare: articolul lasă, cumva, impresia că teoria conspirației ar fi o exclusivitate românească. Nu este deloc așa și sunt sigur că nici autorul nu a vrut să transmită acest lucru. Teoriile conspiraționiste sunt universal răspândite, la noi având doar anumite specificități datorate faptelor istorice locale. Fiind un articol de presă îmi permit să îl preiau pe de-a-ntregul:

      „După cum bine se știe, dacii erau cei mai ortodocși dintre traci. Ei erau depozitari ai tuturor secretelor antice. De la drobul din migdale sfărâmate cu prima moară inventată chiar de ei și până la secretele astronomice care îi vor fascina prevestitor pe incași și azteci peste mai bine de 1.500 de ani. Probabil că această dezvoltare fără precedent s-a datorat faptului că dacii sunt primul popor de pe pământ.
      E fascinant să construim mitologii și medicii susțin că e întrucâtva sănătos, pentru mintea noastră, să construim fantezii. Așa că nu văd un păcat primordial în a vorbi despre lumi ascunse, mistere imposibil de descifrat și teorii ale conspirației. Se pot scrie cărți, se pot face filme, se pot înființa grupuri de studiu pentru după amiezile ploioase și uneori se pot face și bani. Tragedia apare atunci când ajungi să crezi în ele și să te porți ca și când ele ar exista cu adevărat. E drept că în minciuni trebuie să crezi cu tărie ca să poți pretinde că ar fi adevărate, dar noi avem un talent deosebit în a instituționaliza prostii și sferturi de adevăr.
      Comportamentul nostru în care se amestecă rebelul cu oficiosul, fără să ne dăm seama de disonanțe, e cel mai probabil o moștenire a regimului comunist (ce spun aici e o pură speculație, așa că vă rog să nu vă ambalați; orice altă teorie rezonabilă e binevenită, pentru că nu suntem singurii fascinați de conspirații). Obișnuința anilor în care accesul la informație era dat cu lingurița și aveam conștiinţa clară a faptului că varianta oficială trece prin nenumărate procese de cenzură și reconstrucție a adevărului te lăsa cu o stare de nesiguranță.
      „Nu mai poți crede pe nimeni, niciodată total și fără rezerve. Vei presupune mereu că în spatele spuselor există un alt adevăr, pe care cel care face declarația încearcă să îl ascundă.”
      Speculatorul inteligent poate să facă două lucruri majore cu acest defect de construcție vizibil în toată societatea noastră. Pe de o parte nu va livra niciodată adevărul pe de-a-ntregul, pentru că are tot interesul să lase publicul să umple spațiile goale și în felul acesta îi e cel mai ușor să controleze informația. Uitați-vă la toate discursurile politice. În funcție de talentul oratorului, informația e livrată mereu trunchiată și cu meta-trimiteri. Din nou, pentru că e simplu, pentru că poți lăsa loc interpretării, pentru că poți să negi, pentru că nu e nevoie să te pregătești, să studiezi, să muncești. Cel mai vizibil e în afirmația „justiția e controlată”, care se livrează doar așa. Sumar. Și dacă întrebi de cine, ți se răspunde senin cu o altă întrebare: „asta mă întreb și eu!”. Ping pong mintal, lipsit de logică din care noi instituționalizăm concluzia. „Nu se poate dom'le să nu fie justiția controlată. Nu vezi că se întreabă toată lumea. Nu vorbesc ăștia așa de dragul de a vorbi”. Cine știe? Poate ni se trage de la dubla negație.
      Așa am ajuns să vedem cum împotriva tuturor se țes invizibile conspirații întinse din Mordor și până la Scroviștea sau până la Cornu, tot aia e. Pe Adrian Năstase l-au lucrat americanii sau Traian Băsescu, care i-a lucrat pe toți mogulii și mai precis pe toată lumea. Dar și pe Traian Băsescu l-au lucrat serviciile. Cum de unde știm? Păi nu a spus Elena Udrea? Bine, ea nu a spus, dar a lăsat să se înțeleagă și nu ai văzut că de fapt el a confirmat-o după? Totul se leagă, există o logică, cineva trage sforile. E clar un plan bine stabilit și pus la punct de multă vreme. Vor să ne ia pământul, limba și moștenirea dacică. Că asta e cam tot ce a mai rămas. Pădurile, lacurile, fabricile și uzinele, castelele, domeniile și vilele le-au luat ai noștri. Probabil ca să lupte cu asupritorii.
      A doua rezultantă a situației se vede în creșterea peste noapte a unor povești cel puțin extravagante. Moștenirea noastră dacică e una dintre acestea. Limba latină e o variantă vulgară a limbii dacice. Roata, computerul și nava spațială au fost toate inventate de către daci, dar Occidentul hain nu a vrut să ne recunoască aceste contribuții. Deasupra României e un satelit neidentificat care trimite energii către o Poartă Galactică aflată în Masivul Retezat, unde s-au ascuns ultimii dacii până au revenit să repopuleze teritoriul pe care locuim noi astăzi. Mai sunt câteva teorii din acest cvadrant și tare îmi e că până anul viitor, pe vremea asta, se va descoperi că Iisus avea un bunic dac, vorbitor de română, și care este cel care a dus în Iudeea obiceiul Paștelui, obicei profund dac, întemeiat de însuși Zalmoxis. E chiar păcat că au închis OTV-ul, că sunt sigur că DD dădea de capăt și la investigația asta.
      Din nefericire, ce nu au inventat dacii și în consecință nu ne-au putut lăsa moștenire e dorința pentru logică și calm. Apetența pentru viziuni construite cu rațiune și implementate cu cartea de instrucțiuni în mână. Poate în loc să fie fascinat de modelul social suedez în 1990, Ion Iliescu ar fi trebuit să facă niște cursuri pe la fabricile lor de mobilier. Așa poate aveam și noi reformă la pachet, cu instrucțiuni și fără șuruburi lipsă.”

marți, 31 martie 2015

Erată la „Noi surprize! Două cărți de știință nemțești, din secolul XVIII, îl prezintă pe DECEBAL ca fiind Rege al DACILOR și… GOȚILOR”

        Pagina de internet adevaruldespredaci.ro revine în lumina reflectoarelor cu un nou articol în care dau cu logica de pământ într-un chip magistral. Din nou. Din nou, cu totală nepăsare față de ei înșiși și publicul cărora li se adresează. Este vorba despre articolul „Noi surprize! Două cărți de știință nemțești, din secolul XVIII, îl prezintă pe DECEBAL ca fiind Rege al DACILOR și… GOȚILOR”, în care ne anunță că în două noi cărți (noi din sec. XVIII, deci noi pentru cine?!?) se reconfirmă faptul că „goți [sunt] de același neam cu geții și dacii”. Există trei mari probleme pe care am să le ignor: dovezile arheologice, greșelile de copiere de la o sursă la alta și faptele istorice. Probleme pe care nici autorii AdD nu le discută și care sunt prea complexe pentru a fi discutate aici (și cu dânșii). Pentru o concluzie corectă, trebuie studiate cele două surse (cine le-a scris, când le-au scris, din ce s-au inspirat etc.), trebuie studiată corelația cu dovezile arheologice și cu faptele istorice. Desigur că autorii AdD nu au făcut-o, nu o vom face nici noi. Și trebuie înțeles foarte clar un aspect deosebit de important: când emiți o părere cu pretenții de adevăr istoric nu există că altcineva trebuie să ți-o demonstreze greșită, ci tu ca și autor trebuie să o demonstrezi adevărată. Altfel ești un vorbitor în eter și cam atât!
        Voi lăsa în urmă aceste două aspecte. Și mă voi concentra pe greșeala de logică mare, așa ... cam cât un munte, aș aprecia-o. Autorii AdD susțin pe alocuri că limba dacică este mama latinei, că dacii vorbeau o limbă atât de asemănătoare cu latina încât latinizarea limbii dacilor este o iluzie. Iată în articolul aflat în discuție susțin că limba geților (care sunt de același neam cu dacii?) trebuie să fie înrudită și cu limba goților. Acum, este clar că dacă ar veni un ipotetic extraterestru să studieze toate limbile care au existat pe Terra, ar sesiza afinitatea dintre limbile europene și ar putea deosebi, probabil cu ușurință, oricare limbă europeană, de oricare altă limbă asiatică să spunem. Dar, în cadrul familiei europene, limbile germanice sunt foarte diferite de limbile de sorginte latină. Sunt familii total diferite. Prin urmare, în cadrul teoriilor dacomane, avem limba dacică destul de asemănătoare cu latina așa încât să nu fi existat romanizare și avem limba getică care seamănă destul de mult cu gotica așa încât geții și goții să fie din neamuri înrudite. Dar latina și gotica sunt extrem de diferite. Cum se explică acest fapt?!? Este o eroare de logică elementară (și aici vorbesc de logică ca și știință). Ca să o formulez popular pe înțelesul oricui: dacă limba dacică semăna cu latina pentru a demonta romanizarea, atunci dacii nu puteau fi înrudiți cu goții. Dacă erau înrudiți cu goții și aveau o limbă din ramura germanică, înseamnă că au fost romanizați iar limba lor latinizată. Deci? Domnilor alegeți o variantă și recunoașteți că ați greșit în cealaltă.

luni, 16 martie 2015

Velico Dacus citat din nou

Velico Dacus este citat din nou. De această dată în blogul dlui Ion Coja în articolul „Dacii” prostănaci și inculți ar trebui euthanasiați !. Autorii sunt bucuroși de acest fapt deoarece blogul dlui Ion Coja are mulți vizitatori și sperăm la mai mult. Vom continua critica aberațiilor răspândite în spațiul public care aduc atingere Antichității românești.

miercuri, 11 martie 2015

Erată la „Copii botezați cu numele DECEBAL în ANGLIA, acum 1700 de ani… Iată ce spun englezii despre asta:”

        AdD ne servește o nouă creație prin care ne învață cât de nemuritoare este civilizația dacică, într-o formă nealterată din pleistocen până în anul 2533 prin noul articol intitulat: „Copii botezați cu numele DECEBAL în ANGLIA, acum 1700 de ani… Iată ce spun englezii despre asta:”
        În acest articol ne este prezentată succint Cohorta I Aelia Dacorum care păzea un punct strategic din zidul lui Hadrian din Britania. Datele le presupun corecte deoarece par a fi traduse corespunzător dintr-un articol englezesc: Holding the Fort. Nu voi insista asupra acestui subiect. Problema apare, evident, în comentariul dacomanului șef, Daniel Roxin și anume:

„Nota mea (Daniel Roxin): Iată, englezii ne spun că sunt impresionați că o mână de daci (câteva mii cel mult) au fost în stare să își păstreze cultura după 200 de ani de la războaiele dintre Decebal și Traian, izolați de țara mamă, pe un teritoriu străin, asta în condițiile în care impostorii și incompetenții din mediul științific românesc încearcă să ne bage pe gât teoria aberantă că dacii din Dacia romană, chiar și cei din teritoriul neocupat de romani, și-au abandonat limba și cultura în favoarea celei romane, după 150 de ani de ocupație parțială!!! Adică, mai băbește, în timp ce dacii din Anglia și-o păstrau, dacii din Dacia Romană și dacii liberi aflați la sute de km în afara granițelor imperiului și-o abandonau. Curat murdar, fraților! Ce spuneți de asta?”

        Iată ce spunem noi despre asta:
        1. Acest fapt este cunoscut și studiat de istoriografia românească de mult timp și intens. Nu este un secret, dimpotrivă este una din cele mai importante surse străine referitoare la civilizația dacică. Este o surpriză, eventual pentru autorii AdD care, probabil, tocmai au aflat despre acest subiect.
        2. Subliniem din nou ajustarea datelor la modul convenabil, ocupația romană oficială fiind de 165 de ani, elementele romanizatoare întinzându-se însă spre 8, 9 secole în regiune iar dpdv geografic, acest „parțial” nu înseamnă minoritar ci majoritar.
        3. Haideți să vedem, însă, ce scriu acești daci care „au fost în stare să își păstreze cultura [... dar cei din Dacia nu] și-au abandonat limba și cultura în favoarea celei romane, după 150 de ani de ocupație parțială!!!”: „DEO COCIDIO COH I AELIA DACORVM C P TERENTIVS VALERIANVS TRIB VSLM”. Înțelegeți ce scrie acolo? Majoritatea nu. De ce? Deoarece este în latină... Hopa! Știm că latina este defapt fiica limbii dacice și limba dacică nu a fost abandonată și limba română este defapt limba dacică. Și atunci de ce nu înțelegeți nimic? Nu vă mai chinui, am să vă traduc: „Pentru zeul Cocidius, Cohorta I Aelia Dacorum, comandaţi de către tribunul Terentius Valerianus, cu hotărâre şi asa cum se cuvine şi-au îndeplinit jurământul.” Hopa! Cui închină dacii inscripția? Lui Zamolxe cumva? Lui Gebeleizis cumva? Nu. Unui zeu romano-britanic.
        Exact acest lucru înseamnă romanizare: dacii au continuat să-și numească uneori (deoarece numele romane cresc exponențial ca număr, după cucerire) copiii cu numele Decebal și și-au păstrat arma tradițională, falxul dar au început să o facă în limba latină și uneori, în numele unor zei străini. Adică puțin de la daci, puțin de la romani. Aceasta este una din marile greșeli ale dacomanilor care consideră că romanizarea este un abandon imediat și total a elementelor de cultură și civilizație.
        În concluzie: Daniel Roxin își dă singur cu stângul în dreptul aducând împotriva romanizării un argument care susține tocmai romanizarea și dovedește din nou, incultura și lipsa puterii de analiză la nivel de bază, ca să nu mai vorbim de rafinamente și prin acest fapt introduce în spațiul public o nouă șarjă de prostii.
        Ce să zic? Felicitări autorilor iar cititorilor săi: distribuți! Că lumea trebuie să citească prostii!

duminică, 1 martie 2015

Erată la „Lovitură teribilă pentru susținătorii romanizării: Lingviști spanioli și francezi dovedesc științific că limbile romanice nu vin din latină și că latina este doar o verișoară a acestora, nu mama lor!!! VIDEO”

        O nouă postare pe chestia pe care nu mai știu cum s-o numesc. Mă referer la situl AdD. Un articol semnat de stimabilul Roxin și anume: „Lovitură teribilă pentru susținătorii romanizării: Lingviști spanioli și francezi dovedesc științific că limbile romanice nu vin din latină și că latina este doar o verișoară a acestora, nu mama lor!!! VIDEO”. Acest articol mi-a generat trei sentimente distincte. Mirare. M-am mirat cum poți fi atât de incapabil să nu verifici ce scrii măcar cu DEX-ul? Supărare. Cum poți pune la dispoziția publicului niște informații care contravin logicii elementare și a celor mai de bază informații? Nervi. Cum poți să fii atât de impertinent încât să acuzi istoriografia românească de incompetență când tot al doilea tău cuvânt este o cretinătate fără limite? Este inconștiență sau reavoință?
        Iar pentru cine mai are dubii că articolele publicate în AdD nu sunt pline de prostii am să vă ofer doar câteva evidențe din articolul menționat mai sus:
        Citatul de pe mormântul lui Naevius și anume: „OBLITI SUNT ROMANAE LOQUI LUNGUA LATINA” nu se referă la limba latină în totalitate. Răspunsul nu este atât de simplist precum gândirea AdD și se află pe Wikipedia:

„Immortales mortales si foret fas flere,
flerent diuae Camenae Naeuium poetam.
itaque, postquam est Orchi traditus thesauro,
obliti sunt Romani loquier lingua Latina.

If immortals were allowed to weep for mortals,
the divine Muses would weep for the poet Naevius.
And so after he was delivered to the strongbox of Orc[h]us,
Romans forgot how to speak the Latin language.[5]

If these lines were dictated by a jealousy of the growing ascendancy of Ennius, the life of Naevius must have been prolonged considerably beyond 204, the year in which Ennius began his career as an author in Rome. As distinguished from Livius Andronicus, Naevius was a native Italian, not a Greek; he was also an original writer, not a mere adapter or translator. If it is due to Livius that the forms of Latin literature were, from the first, molded on those of Greek literature, it is due to Naevius that much of its spirit and substance was of native growth.”


        Mai departe se menționează printre altele: „Cum se zice “luptă”? În spaniolă – lucha, în franceză – luta, în italiană – lota, în română – luptă. În latină? Pugna!!!” Ia să vedem ce zice DEX-ul: „LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare.”. Hopaaaa! Din latinul luctare? Vă asigur că la fel se va întâmpla și cu celelalte cuvinte.
        Se mai menționează: „Ca o întărire a spuselor de mai sus, vă reamintesc că, în urmă cu ceva timp, semnalam faptul că o serie de cuvinte specifice armatei și administrației romane (LEGIUNE, CENTURION, COHORTĂ, LANCE, CASTRU, VETERAN, SCLAV, ARENĂ, GLADIATOR, EDIFICIU, CIVIC, CIVITAS, CETĂȚEAN, EDIL, MUNICIPIU, VICUS) nu s-au păstrat după retragerea romanilor din Dacia, în limba vlahilor, lucru inexplicabil dacă aceștia s-ar fi romanizat, unele dintre ele ajungând în limba română abia în secolul XIX…”. am să ofer doar un citat din Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche: „Iară în anii 7084 (1576) sultan Amurat trimis-au multe întunérice de oşti turceşti, de au trecut marea şi s-au oştit asupra Vavilonului, care este la răsărit şi vârtoase războaie au făcut cu haldei, ce să numescu acum cazâlbaşi şi multă vréme s-au luptat cu dânşii şi nimica nu au isprăvit şi mulţi turci fără samă au pierit. Vă leato 7085(1577) aprilie 15 răposat-au Alixandru vodă domnul muntenescu, fratile lui Pătru vodă Şchiopul şi l-au astrucat în mănăstirea Ostrovul aproape de Bucureşti, ce este zidită de dânsul, carile au domnit 9 ani şi o lună şi au rămas domniia Mihnii vodă, fiiu-său. Într-acesta an s-au arătat în văzduh stea cu coadă sau cumu-i zic unii cometha, noiembrie.” în care găsim oaste și luptă. Nu voi insista pe celelalte exemple, unele putând fi găsite în limba română înainte de sec.XIX, altele poate nu. Deci tăiem și asta de pe listă.
        Dacă tăiem toate astea la o analiză superficială, nu știu, zău, câte ar mai rămâne în picioare din materialul AdD la o analiză detaliată. Puține spre nimic.

sâmbătă, 28 februarie 2015

Erată la „Tatăl Nostru în galeză”

        Umblă vorba prin târg că rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba „celtă” ar semăna izbitor cu limba română: „Tatăl Nostru în limba celtă, asemănare izbitoare cu limba română”. Prostia asta a plecat din cercul dacomanilor, a ajuns în ziare și distribuită de toată lumea pe rețelele de socializare.
        Vom trece peste insurmontabila dar necesara clarificare a ce înseamnă această limbă celtă. O fi o formulare mai veche, una contemporană, la ce zonă geografică face referire etc.? La o simplă interogare pe motoarele de căutare vom afla că în limba galeză, rugăciunea tatăl nostru sună astfel:

The Lord's Prayer

„Ein Tad yn y nefoedd,
sancteiddier dy enw;
deled dy deyrnas;
gwneler dy ewyllys,
ar y ddaear fel yn y nef.
Dyro inni heddiw ein bara beunyddiol,
a maddau inni ein troseddau,
fel yr ym ni wedi maddau i'r rhai a droseddodd yn ein herbyn;
a phaid â'n dwyn i brawf,
ond gwared ni rhag yr Un drwg.
Oherwydd eiddot ti yw'r deyrnas a'r gallu a'r gogoniant am byth. Amen.”

        Și totuși în cartea lui John Chamberlayne apare o rugăciune care seamănă izbitor cu limba română. Se pare că avem o problemă.
        Păi singura certitudine legat de acest subiect este că limba română nu seamănă deloc cu limba galeză, denumită celtă în contextul de mai sus. Restul sunt ipoteze și incertitudini. Nu prea cred că cineva a citit cartea lui Chamberlayne să vadă exact despre ce este vorba. În cartea dumnealui apare și rugăciunea în galeză pe care am postat-o mai sus. Oare Chamberlayne chiar zicea welșă sau walahă? Chiar dacă ar fi cazul, Chamberlayne este om și poate greși.

        Reiterez singura certitudine: limba română nu seamănă cu galeza! Ioc!
        Și închei cu un alt articol care dezbate problema: „Tatăl Nostru în “celtă”: presa română, între ignoranță agresivă și manipulare ieftină…”

vineri, 27 februarie 2015

Noi articole de pe frontul antidacoman

        Aș vrea să semnalez două articole de pe „frontul antidacoman”.
        Unul mai vechi: „Fenomenul dacoman - promotori și aderenți” de Cătălin Borangic, din care îmi permit să citez mai jos paragraful de introducere.

Introducere

        Sfârşitul secolului trecut a fost martorul revigorării unui curent cultural şi ideologic cunoscut sub mai multe denumiri: tracomanie, ori, în ultima vreme, dacomanie (denumiri date de către cei care nu fac parte din el), sau dacologie (noţiune lansată de către promotori şi simpatizanţi). Apariţia mai multor denumiri se datorează fie faptului că nu există un termen adecvat şi precis pentru a desemna curentul, fie tributului pe care a trebuit să îl plătească epocii în care a făcut vâlvă.
        Dacă dacologia, tracomania şi dacomania nu necesită nici un fel de explicaţii etimologice, despre protocronism1 trebuie spus că este un curent cultural apărut în România sub această denumire la mijlocul anilor ‘70 ai secolului trecut; idee deloc nouă, reluând o tradiţie de afirmare a unui anume tip de naţionalism, un asemenea curent este uşor de identificat în culturile ce-şi caută şi îşi reclamă dreptul la o anume identitate. O caracteristică importantă a sa este că, departe de a fi singular, el se înscrie perfect într-un cadru cultural de largă circulaţie, putându-se identifica la nivel mondial o varietate de teze istorice, majoritatea motivate evident ideologic. În România, mai ales în interiorul comunităţii ştiinţifice, acestui curent i s-au atribuit origini şi conotaţii politice, care l-au împins în zona pseudo-ştiinţelor, motiv pentru care şi-a adjudecat relativ repede o opoziţie considerabilă, care nu a reuşit însă să contracareze organizat teoriile şi ipotezele formulate. La acest statu quo a contribuit şi faptul că nici una din părţile implicate nu a reuşit să se coaguleze suficient pentru a da consistenţă propriei versiuni.
        În trecut, protocronismul şi, mai nou, dacomania, au fost mai degrabă stări de spirit decât atitudini clar agregate, iar promotorii acestor idei nu au constituit o grupare culturală sau politică, iar atunci când s-a încercat acest lucru, rezultatul a fost efemer. În consecinţă, nu a existat o preocupare deosebită legată de colectarea documentelor proprii sau de crearea unui cerc ori a unor instituţii de cercetare organizate, care să propună dezbaterii publice propriul depozit doctrinar sau documentar. În absenţa acestuia, „baza documentară” a curentului o constituie o serie de versiuni prefabricate sau de istorie apocrifă interesată şi, am putea spune interesantă, care a sfârşit prin a se impune provizoriu, ajutată fiind, mai ales în ultimele decenii, atât de participarea structurilor politice, de aderenţa unui segment important de populaţie, cât şi de multiplele modalităţi de difuzare.
        Înlocuirea studiului istoriografic cu monopolul politic de opinie a favorizat o noua relansare a acestui curent ideologic, îndeosebi în a doua jumătate a secolului XX. Faptul ca a fost cel mai adesea tratat de pe poziţii uneori destul de conservatoare, oarecum în ton cu nivelul scăzut al dezbaterii publice din România, l-a făcut suficient de controversat încât să atragă atenţia.”


        Unul mai nou: „Fenomenul dacoman v2.0” de Marius Marcu, în care Velico Dacus este implicată până în gât ca urmare a noii colaborări dintre Enciclopedia Dacica și Velico Dacus. Colaborare din punct de vedere al combaterii fenomenului dacoman și care presupune în primul rând schimb de linkuri și ocazional de informații. Citez câteva pasaje relevante și din acest articol:

Introducere

        Ştiinţa academică deţine un deosebit instrumentar doctrinar, absolut necesar pentru obţinerea metodică a unor rezultate corecte şi verificabile la problemele studiate. Acest instrumentar, din multe motive obiective (nivel de educaţie specifică, acces la informaţie etc.) este, adesea, relativ greoi pentru publicul neavizat. Din această cauză, înţelegerea şi însuşirea unor concepte corecte este deosebit de dificilă, dacă ele nu sunt împachetate într-un mod concis şi descrise prin intermediul unui limbaj accesibil. Dar publicul larg prezintă o curiozitate deosebită pentru anumite ramuri ştiinţifice şi de multe ori chiar doreşte să se implice în activităţi creative din domeniile care îi suscită interesul. Pasiunea specifică amatorilor nu stimulează doar curiozitatea şi dorinţa de a acumula cunoştinţe, de a face ceva, în general, ci reprezintă o imensă sursă de energie, pe care mediul academic, indiferent de ramură ştiinţifică ar putea să le diriguiască cu ajutorul doctrinei specifice, în folosul comunităţilor. Această interacţiune cu două sensuri are specificul ei, cunoscut sub termenul tehnic de ştiinţă de popularizare. Acest tip de activitate este cunoscut în alte părţi ale lumii, sub denumirea mai scurtă, mai intuitivă şi poate mai potrivită de ştiinţă populară. Dacă este privită pe direcţia profesionişti-amatori, poate fi denumită ştiinţă populară consumată, iar în sens invers, ştiinţă populară produsă. Momentan aceste denumiri, propuse în cadrul articolului de faţă şi întâlnite arar, nu prezintă un set de reguli general acceptate, decât în activităţi foarte specifice şi în general putem vorbi doar de reguli foarte generale de bună practică. Chiar şi în aceste condiţii, o ştiinţă populară consumată, de calitate, poate oferi publicului activităţi educativ-recreative, extrem de antrenante. Multe organizaţii, din diverse ramuri ştiinţifice academice (precum astronomia, fizica, zoologia etc.) reuşesc să se apropie foarte bine de public şi chiar să îl implice pe acesta în demersurile sale, uneori cu rezultate deosebite1.
        Libertatea de expresie, domeniu extrem de discutat în această perioadă2, este un drept fundamental al omului. Libertatea de expresie nu este îngrădită, dar este supusă unor convenţii, legi, regulamente şi reguli3, toate cu singurul scop de a preveni abuzurile şi a stabili măsuri punitive, în cazul în care cineva lezează sănătatea morală şi fizică a semenilor prin abuzarea de acest drept. Libertatea de exprimare, ca orice alt drept, presupune, de asemenea, obligaţii şi responsabilităţi. Una dintre responsabilităţi, mai mult la nivel moral decât juridic, este desigur diseminarea de informaţii veridice. Persoanele care apelează la false informaţii o fac din cauze patologice sau frauduloase şi mai rar dintr-un patriotism naiv. Cei care nu au capacitatea de a înţelege un fenomen (din cauze ce ţin de educaţia lacunară sau de capacitatea scăzută de analiză) se încadrează la motive patologice. Cei care alterează cu bună ştiinţă o informaţie pentru a obţine beneficii materiale din acest demers, se încadrează în cea de-a doua categorie, cea a motivelor frauduloase.
        Această diseminare de informaţii false, afectează grav publicul neliterat care cel mai probabil este sincer interesat de conţinut, o mare parte din acesta, neavând exerciţiul filtrării informaţiei. Cel puţin una dintre cele două categorii de emitenţi de informaţie istorică, obţine venituri pe seama celor care au nevoie de produsele cu caracter de istorie popularizată. Deşi regulile morale ar obliga formatorii de opinie să-şi verifice discursul, realitatea ne demonstrează, fără loc de tăgadă, că informaţia falsă este diseminată masiv, mai ales în condiţiile în care, a publica un material pe internet şi a-l găsi în motoarele de căutare, în ziua de astăzi este o opţiune aflată la îndemâna oricui. Atunci, în condiţiile în care îngrădirea libertăţii de exprimare nu poate fi o opţiune în controlul acestui fenomen, responsabilitatea cade majoritar în braţele profesioniştilor.
        În acest context, se găseşte şi fenomenul protocronist prin care, un anumit segment de populaţie difuzează şi consumă informaţii vădit false, referitoare la Antichitatea clasică a României, şi care, a primit în timp, denumirea de dacomanie.
        Dacomania a evoluat ca orice alt fenomen şi a făcut pasul în noua eră a internetului. În articolul de faţă dorim să discutăm cauzalitatea, metoda, publicul şi impactul noului fenomen dacoman: fenomenul dacoman v2.0.”