Un comentariu meritoriu

        O postare scurtă și la obiect: la articolul Renaşterea Daciei? din cadrul prezentului blog, Sorin a lăsat un comentariu care descrie într-un mod deosebit de corect și succint întreaga problemă a diletanților în materie de istorie antică românească (și nu numai), care se consideră deținătorii unor mari adevăruri, în lipsa evidentă de cunoștințe și adeseori a simplului bun simț logic. Reproduc mai jos comentariul care merită o postare separată și care se termină cu o întrebare care mie îmi răsună ca un zgomot de clopot, cu un ecou ce va dura mult timp. Atâta timp cât problema va exista...

Sorin, 22 mai 2014, 18:01
Articolul din link este superb, problema e ca nu exista nici un filtru pentru ne-profesionisti si diletanti, sau, cum se spune in introducere "una din puţinele luări de atitudine de către un istoric profesionist împotriva dacomanilor.", luarile de atitudine sunt subtiri ca numar comparativ cu grosimea/intensitatea "activitatii" acestor mai devreme numiti.
Sigur, libertatea de exprimare si de OPINIE este si trebuie sa ramana inviolabila, treba e ca acesti domni nu isi exprima teoriiile sub forma de opinii, ci de adevaruri deja dovedite ( afirmatiile lor = adevar incontestabil) si nici nu o fac la o bere sau amestecati intr-o discutie pe forumuri, ori ca membri la un miting....ci se erijaza in formatori de opinie si de "educatie". Cu alte cuvinte ei chiar influenteaza sute de mii de insi, referindu-ma nu la aceia care au ca scop vre-un soi de manipulare, ci oameni de buna credinta, dar naivi si/sau mai putin cititi, care dintr-un entuziasm patriotic gresit cultivat si directionat, ajung sa-i perceapa ca pe un fel de guru sau chiar eroi nationali, iar pe adevaratii calificati in domeniu ca pe niste parsivi corupti, care din totdeauna au avut si au un anume interes sa ascunda adevarul si sa serveasca cine stie ce grupari masonice care au drept singur scop conspiratia impotriva tarii noastre si a istoriei ei (inclusiv a nu ascunde ca de aici a inceput viata pe pamant, ori ca la inceput au fost dacii si apoi euglena verde si parameciul...probabil ei i-au creat).

Cum poate fi indreptata/corectata educatia a macar o parte dintre acestia?...pentru ca din pacate cei care striga mai tare si fac valuri mai mari, le capteaza atentia mai usor.

        Mănușa a fost aruncată... O va ridica cineva la modul serios și profesionist?

Gândirea dacomană

        Există un blog al unui stimabil domn, Ion Coja, persoană respectabilă, cu un produs respectabil, cu multe lucruri interesante, dar care nu este pe gustul meu, pe deplin.
        Serviciul de știri însă, mi-a adus spre citire un articol interesant, pe care îl găsesc corect. Pentru cei interesați de fenomenul dacoman nu este o noutate, aș vrea doar să aduc o confirmare că problemele sunt aceleași și generale, nu le semnalez doar eu. Oricât s-ar încerca educarea dacomanilor, întotdeauna va exista un procent absolut insensibil la orice argument de bun-simț, ca să nu ducem discuția la un nivel superior, cel al argumentelor istorice sau și mai abitir la cel academic, unde este nevoie de studiu serios, nu de două-trei cărți citite.
        Ca să nu lungesc vorba inutil, deoarece nu acesta este scopul postării de față, articolul în cauză poate fi citit AICI, iar mai jos, puteți găsi un mic citat:

„[...]

…Cam așa s-au derulat lucrurile și pe site-ul nostru, unde i-am găzduit pe toți „daciștii” care au avut de spus ceva. Adică nu s-a putut înjgheba cu dînșii niciun dialog adevărat!… I-am lăsat să-și expună teoriile, mirările, contestațiile fără nicio cenzură vreme de aproape un an. Până de curând când am mai făcut puțină cenzură, dar fără efectul scontat: dialogul a rămas mai departe o himeră!… Am formulat și eu, dar și alții, obiecții la teoriile lor când hilare, când absurde, și am așteptat răspuns la contestațiile noastre! Nici vorbă de răspuns la obiecțiile noastre! Au continuat indivizii să-și susțină trăznăile netulburați, ca element nou care a intervenit în timp fiind tonul tot mai obraznic, mai lipsit de buna cuviință elementară!

E drept, nu la toți „dacii”!

[...]”