...mania ca fenomen universal

        Astăzi o postare scurtă. Dacă avea cineva impresia că dacomanii noștri sunt unici și superiori, stați liniștiți, nici măcar la asta nu suntem primii, singurii sau cei mai buni, mai sunt și alții: de ex. cei care consideră că pământul este plat.
        Am vizionat recent un videoclip în care un tip a participat în scop de documentare la o conferință a „plat-pământenilor”. Ce auzi acolo e ceva mai SF decât cel mai SF film posibil. Harry „Poker” e pistol cu apă.
        Nu comentez mai mult. Înainte să las videoclipul să vorbească rețin doar 3 idei:
1. Acești ...maniaci, sunt nevoiți și reușesc să-și producă obligatoriu contraargument (oricât de absurd) pentru orice problemă, din această cauză nu se poate argumenta cu ei. Ei au răspuns (prost) la orice problemă și sunt imuni la logică.
2. În cazul „plat-pământenilor”, la un moment dat discută argumentul vizitei în spațiu pentru a vedea cu ochii lor forma pământului, problema este că în spațiu ... ipoteticul transportator (care bineînțeles aparține conspiraționiștilor, de ex. NASA) te OBLIGĂ să porți cască, prin urmare, în vizor vezi ce proiectează ei. Ce rețin eu din asta? Mi-aș dori ca toți maniacii să iasă în spațiu fără cască. Nu instig la violență ci doar la selecție naturală. Adică merem toți cu o rachetă. Ei fără cască, noi cu. Simplu. Este un adevăr îmbrăcat în glumă, desigur.
3. Știința ne poate explica forma pământului sau, în cazul nostru, civilizația dacică dar nu ne poate explica de ce există în 2018 „plat-pământeni” sau dacomani.
        Atât. Vizionare plăcută.

Dacomania Reviva și Cucuteniomania Nascita

Lunga perioadă de acalmie PARE să fi luat sfârșit. Dacomanii au mâncat jar și pregătesc o revenire precum celebrul cal din celebrele basme românești.

- Bine, nu e chiar revenire, e o biată strângere de fonduri pentru publicarea unei cărți.
- Bine, nu e chiar revenire, e promovare asigurată de Ion Coja ( pfffff :)))) ).
- Bine, nu e chiar dacomanie, e vorba de dacul cel mai dac Valentinus Romanus, așchie directă din trupul, mintea și sufletul lui Trăncănilă Toxin ( pfffff :)))) ).
- Bine, nu e chiar dacomanie, e cucuteniomanie.

Să revenim puțin pe tărâmul seriozității:
- Dacă e vorba de o carte în format clasic, ne-am scos. N-o va citi nimeni în afară de familia autorului.
- Felia dacomană fiind cumva consumată, demantelată și moartă, un nou neuron și fibră mușchiuloasă din partida dacomană a identificat și atacat o nouă felie prin care se poate profita pentru a extrage fonduri prin păcălirea populației prin pseudo-știință (clinică sau frauduloasă, este greu de ales între ele).
- Nu vreau să trag concluzii nefondate fără a vedea cartea, dar, din păcate, evenimentele anterioare și faptul că am purtat dialoguri cu autorul, ne obligă la prima ipoteză, și anume, că va fi o glumă proastă din punct de vedere istoriografic și logic.
- Citez din anunțul de mai sus (nu știu dacă este al lui Valentin Roman sau al lui Ion Coja dar e bun): „Le mulțumesc celor care au înțeles că, pentru a ne promova istoria, like-urile și share-urile nu sunt de ajuns, ci este nevoie și de implicare concretă!”. Da, măh! Fută-vă dracu! Implicați-vă concret, lucrați cu istoricii și publicați în publicații de specialitate, nu scuipați public toate cretinismele pe care le visați noaptea!
- După atâta liniște, mi-e dor să mă afund (sic!) în lecturarea unui rahat dacoman, nu de alta, dar nefiind eu cel mai deștept și mai istoric de pe lume, când citesc astfel de materiale, parcă prind puteri!
- Nu sunt istoric profesionist, preistoria nu este perioada mea de interes dar sunt convins că într-un material Valentin Roman, voi putea identifica, măcar greșelile de logică și doctrină științifică elementare.

Velico Dacus e cu ochiu` pe voi! Hai să vedem ce puteți!

Ioan-Aurel Pop: Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare deosebire

Spicuiri dintr-un interviu mai echilibrat: Ioan-Aurel Pop: Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare deosebire

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, afirmă că există o mare deosebire între a scrie un text din iubire pentru trecut și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi.
[...]
„Citind în 1998 lucrarea istoricului Lucian Boia - 'Istorie și mit în conștiința românească' -, după ce am citit-o și am revenit asupra unor pasaje am rămas cu un sentiment de nemulțumire, de amărăciune și de neputință. Gândindu-mă că oare toți profesorii mei, văzuți și nevăzuți, profesorii direcți sau cei de la care am învățat intermediar, prin lectură, să fi fost naivi, necunoscători, slabi și domnul Boia să fie un geniu de care nu aflaserăm până atunci...”
[...]
„Dacă adevărul istoric nu există, atunci putem scrie orice despre trecut și orice trebuie să fie bine venit și acceptat? Și numai dacă adevărul istoric există, ne putem raporta la mit ca la o exagerare, ca la o minciună.”
[...]
„Trebuie să respectăm o convenție și să avertizăm cititorul când scriem o carte de istorie și când scriem o carte de interpretare prin prisma literaturii, muzicii. Chiar și chimiștii pot scrie istorie, dacă le place, numai că mereu atrag atenția! Între a iubi trecutul și a te pricepe la trecut ca să îl examinezi este o mare, mare, mare deosebire. Medicii mă înțeleg când zic asta, degeaba știu eu numele a 100 de plante medicinale și știu cum făceau geto-dacii trepanații, ca să scoată spiritele rele din cap și puneau oasele craniului la loc. Și degeaba știu teoretic cum să fac o operație că niciun om serios nu m-ar lăsa să fac o intervenție chirurgicală dacă nu sunt medic de meserie. Cam așa e și cu respectul pentru meseria de istoric.”
[...]
„Lucian Boia face parte dintr-o categorie apărută în ultimii ani, cea de spărgători, de vânători de mituri. Este o categorie intelectuală care face foarte multă piață, vinde cărți, apare la televizor. A deconstrui adevărurile noastre este astăzi o modă, dar nu este numai o modă intelectuală, are în spate un întreg demers capitalist, economic. Astăzi toate identitățile de grup, etnice se încearcă să fie duse la disoluție.”


NVD: Mai sus sunt doar citate dintr-un rezumat al unor interviuri, care reprezintă după părerea mea lucruri importante, spuse frumos, referitor la istorie și consumul ei. Prin urmare, dacă vă interesează detalii la părerile autorilor, insist să citiți întregul ARTICOL.