AdD aduc o nouă dovadă (să vedem mai jos cât de dovadă este) împotriva romanizării într-o nouă postare intitulată „Dovezi ale continuității geto-dacice: Tabula Peutingeriana, o hartă comercială romană din secolul IV, prezintă nu mai puțin de 88 de localități cu nume de rezonanță geto-dacică”.
În articolul menționat, cei de la AdD, aduc la cunoștința publicului harta cunoscută sub numele „Tabula Peutingeriana”, realizată de către „Konrand Peutengir”, de fapt „Konrad Peutinger”. Nu vreau să par malițios, sigur este o greșeală de editare așa cum apare ea la data redactării acestor rânduri (12.02.2015 10:22), dar care demonstrează lipsa de respect față de public și lipsa deontologiei de bază, autorii neverificând nici măcar numele, ce să mai vorbim atunci de informații istorice, gramatică etc. Dar să nu ne pierdem în detalii malițioase și până la urmă neimportante, deoarece oferă un minim de informații corecte despre autorul hărții.
Problema este altundeva. Autorii spun: „Fără îndoială că dovezile continuității populației geto-dacice sunt numeroase, ca și cele care infirmă teoria romanizării. Dacă multele răscoale din provincia romană Dacia, ca și multele războaie purtate de dacii liberi și aliații lor împotriva romanilor, în secolele II și III, arată că geto-dacii nu s-au resemnat, ci au continuat să lupte pentru scoaterea romanilor din Dacia, lucru pe care l-au și reușit spre sfârșitul secolului III, existența unei hărți comerciale romane care prezintă în secolul IV nu mai puțin de 88 de localități cu nume geto-dacice atât la nordul, cât și la sudul Dunării, ne dovedesc continuitatea strămoșilor noștri.” și „În condițiile în care harta a fost realizată în scopuri comerciale și ne prezintă în secolul IV (la ceva vreme după retragerea aureliană din Dacia) un număr însemnat de așezări nord-dunărene, al căror nume are rezonanță geto-dacică, înțelegem că importanța ei este foarte mare, ca element ce dovedește continuitatea geto-dacilor. Practic ea subliniază legături economice ale imperiului cu populația rămasă la nordul Dunării, după reatragerea aureliană, și “ne spune” lucruri importante despre componența etnică a populației de aici.”.
Adică cititorul înțelege problema astfel: au venit romanii, au cucerit Dacia, apoi dacii liberi au atacat provincia continuu timp de secole pentru scoaterea vrăjmașului din țară și restabilirea etosului dacic, astfel încât, în sec.IV, conform hărții realizate de Peutinger, orașele dacice (așa cum clar se vede de pe hartă că poartă nume dacice), dacii au revenit în teritoriile strămoșești după ce secole au făcut comerț cu romanii din provincie, deci nu aveau cum să fie romanizați!
Să le studiem pe rând:
- romanii au cucerit Dacia: corect;
- dacii liberi au atacat provincia și nu numai: corect;
- au făcut-o pentru scoaterea romanilor din provincie: INCORECT (cel puțin nedemonstrat din partea AdD, având în vedere că țintele atacurilor nu au fost nici pe departe exclusiv în provincie);
- retragerea aureliană a avut ca și cauză atacurile dacilor liberi: INCORECT (retragerea a avut ca și motivație, este adevărat și atacurile dacilor liberi, dar acesta este doar unul dintre motive la care se adaugă altele cel puțin la fel de importante, dacă nu mai mult: atacurile altor „barbari”, situația financiară tot mai instabilă a imperiului, lideri de tot mai slabă calitate etc.);
- restabilirea etosului dacic: INCORECT (nu s-a reconstituit nici o formă de tip statal dacic și de către etnia dacică după retragerea aureliană, oricum această problemă este extrem de spinoasă și în nici un caz nu poate simplificată la nivelul „dacii or scos romanii din provincie și și-au restabilit țara”);
- orașele cu nume dacice sunt o dovadă a continuității etniei dacice: INCORECT (romanii au păstrat denumirile dacice în noile orașe, fie pe vetre vechi sau noi: Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), Sucidava, Apullum, Rusidava, Acidava, Cumidava etc. După cucerirea Traiană, aceste orașe au fost romane în ciuda numelor dacice, situația regăsindu-se și în alte provincii);
- comerțul dintre romani și dacii liberi este o dovadă a neromanizării deoarece se dovedește că au existat daci liberi: INCORECT (contactele comerciale dintre daci și romani este dovada clară de romanizare).
La care mai adăugăm că pe lângă cele „88 de orașe cu nume de rezonanță dacică” se mai prezintă în harta aflată în discuție și nenumărate orașe cu nume de rezonanță romană (în același secol IV), o dovadă clară a romanizării dacilor sau a noii populații de pe acest teritoriu. Să nu uităm, 400 de ani sunt 400 de ani, nu 1 an și 3 luni!
Concluzia este că lucrurile sunt prezentate de către AdD, prost, superficial, neglijent, ultrasimplificat, ilogic și tendențios. În diferite proporții. Suntem dezamăgiți atât de noul material al AdD cât și de cititorii care cred asemenea inepții fără a verifica lucrurile măcar pe Wikipedia.
În articolul menționat, cei de la AdD, aduc la cunoștința publicului harta cunoscută sub numele „Tabula Peutingeriana”, realizată de către „Konrand Peutengir”, de fapt „Konrad Peutinger”. Nu vreau să par malițios, sigur este o greșeală de editare așa cum apare ea la data redactării acestor rânduri (12.02.2015 10:22), dar care demonstrează lipsa de respect față de public și lipsa deontologiei de bază, autorii neverificând nici măcar numele, ce să mai vorbim atunci de informații istorice, gramatică etc. Dar să nu ne pierdem în detalii malițioase și până la urmă neimportante, deoarece oferă un minim de informații corecte despre autorul hărții.
Problema este altundeva. Autorii spun: „Fără îndoială că dovezile continuității populației geto-dacice sunt numeroase, ca și cele care infirmă teoria romanizării. Dacă multele răscoale din provincia romană Dacia, ca și multele războaie purtate de dacii liberi și aliații lor împotriva romanilor, în secolele II și III, arată că geto-dacii nu s-au resemnat, ci au continuat să lupte pentru scoaterea romanilor din Dacia, lucru pe care l-au și reușit spre sfârșitul secolului III, existența unei hărți comerciale romane care prezintă în secolul IV nu mai puțin de 88 de localități cu nume geto-dacice atât la nordul, cât și la sudul Dunării, ne dovedesc continuitatea strămoșilor noștri.” și „În condițiile în care harta a fost realizată în scopuri comerciale și ne prezintă în secolul IV (la ceva vreme după retragerea aureliană din Dacia) un număr însemnat de așezări nord-dunărene, al căror nume are rezonanță geto-dacică, înțelegem că importanța ei este foarte mare, ca element ce dovedește continuitatea geto-dacilor. Practic ea subliniază legături economice ale imperiului cu populația rămasă la nordul Dunării, după reatragerea aureliană, și “ne spune” lucruri importante despre componența etnică a populației de aici.”.
Adică cititorul înțelege problema astfel: au venit romanii, au cucerit Dacia, apoi dacii liberi au atacat provincia continuu timp de secole pentru scoaterea vrăjmașului din țară și restabilirea etosului dacic, astfel încât, în sec.IV, conform hărții realizate de Peutinger, orașele dacice (așa cum clar se vede de pe hartă că poartă nume dacice), dacii au revenit în teritoriile strămoșești după ce secole au făcut comerț cu romanii din provincie, deci nu aveau cum să fie romanizați!
Să le studiem pe rând:
- romanii au cucerit Dacia: corect;
- dacii liberi au atacat provincia și nu numai: corect;
- au făcut-o pentru scoaterea romanilor din provincie: INCORECT (cel puțin nedemonstrat din partea AdD, având în vedere că țintele atacurilor nu au fost nici pe departe exclusiv în provincie);
- retragerea aureliană a avut ca și cauză atacurile dacilor liberi: INCORECT (retragerea a avut ca și motivație, este adevărat și atacurile dacilor liberi, dar acesta este doar unul dintre motive la care se adaugă altele cel puțin la fel de importante, dacă nu mai mult: atacurile altor „barbari”, situația financiară tot mai instabilă a imperiului, lideri de tot mai slabă calitate etc.);
- restabilirea etosului dacic: INCORECT (nu s-a reconstituit nici o formă de tip statal dacic și de către etnia dacică după retragerea aureliană, oricum această problemă este extrem de spinoasă și în nici un caz nu poate simplificată la nivelul „dacii or scos romanii din provincie și și-au restabilit țara”);
- orașele cu nume dacice sunt o dovadă a continuității etniei dacice: INCORECT (romanii au păstrat denumirile dacice în noile orașe, fie pe vetre vechi sau noi: Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), Sucidava, Apullum, Rusidava, Acidava, Cumidava etc. După cucerirea Traiană, aceste orașe au fost romane în ciuda numelor dacice, situația regăsindu-se și în alte provincii);
- comerțul dintre romani și dacii liberi este o dovadă a neromanizării deoarece se dovedește că au existat daci liberi: INCORECT (contactele comerciale dintre daci și romani este dovada clară de romanizare).
La care mai adăugăm că pe lângă cele „88 de orașe cu nume de rezonanță dacică” se mai prezintă în harta aflată în discuție și nenumărate orașe cu nume de rezonanță romană (în același secol IV), o dovadă clară a romanizării dacilor sau a noii populații de pe acest teritoriu. Să nu uităm, 400 de ani sunt 400 de ani, nu 1 an și 3 luni!
Concluzia este că lucrurile sunt prezentate de către AdD, prost, superficial, neglijent, ultrasimplificat, ilogic și tendențios. În diferite proporții. Suntem dezamăgiți atât de noul material al AdD cât și de cititorii care cred asemenea inepții fără a verifica lucrurile măcar pe Wikipedia.
